Simptomele degerăturilor și acordarea corectă a primului ajutor

Timp estimat de citire: 8 minute și 32 de secunde

Ce trebuie să știți despre degerături

Când ne gândim la degerături, de obicei ne imaginăm o zi geroasă de iarnă, un peisaj acoperit de zăpadă și expunerea la temperaturi extrem de scăzute. Cu toate acestea, această afecțiune nu îi afectează doar pe cei care petrec perioade lungi în aer liber, la temperaturi foarte scăzute. Factori precum vântul, hainele ude, echipamentul de protecție necorespunzător și mobilitatea redusă pot determina răcirea țesuturilor mai rapid decât ne-am aștepta.

Dacă degerăturile nu sunt tratate la timp, acestea pot provoca leziuni permanente ale țesuturilor în anumite zone. Prin urmare, creșterea gradului de conștientizare a acestei afecțiuni este esențială pentru prevenirea unor astfel de complicații pe termen lung. Recunoașterea simptomelor timpurii și acordarea corectă a primului ajutor joacă un rol crucial în reducerea riscului de leziuni tisulare permanente.

Pe măsură ce temperaturile scad, în acest articol vom explica ce sunt degerăturile și vom prezenta informațiile esențiale pe care trebuie să le cunoașteți despre această afecțiune.

Ce sunt degerăturile?

Degerăturile sunt leziuni care apar atunci când pielea și țesuturile subiacente îngheață din cauza expunerii la condiții de frig extrem. Dar cum se întâmplă exact acest lucru? De ce degerăturile afectează anumite zone, și nu întregul corp? Răspunsul constă într-o formă de prioritizare realizată de organismul nostru.

Atunci când este expus la frig extrem, primul mecanism de apărare al organismului este menținerea temperaturii interne și protejarea organelor vitale. Pentru a realiza acest lucru, organismul contractă vasele de sânge și reduce circulația sanguină către zonele periferice. Prin urmare, zonele cu un flux sanguin redus, în special degetele de la mâini și de la picioare, nasul, urechile, obrajii și bărbia, sunt cele mai frecvent afectate de degerături.

Gravitatea degerăturilor variază în funcție de următorii factori:

• Durata expunerii
• Temperatura mediului ambiant
• Condițiile de vânt
• Umiditatea
• Starea generală de sănătate a persoanei
• Rapiditatea cu care este administrat tratamentul inițial

Cum se dezvoltă degerăturile?

După cum am menționat anterior, atunci când organismul nostru este expus la frig pentru o anumită perioadă, acesta încearcă în primul rând să mențină temperatura organelor vitale. În consecință, fluxul sanguin către zonele periferice, precum mâinile și picioarele, scade. Acestea se numără și printre primele părți ale corpului care resimt frigul la temperaturi scăzute.

Dacă expunerea la frig continuă, apa din interiorul țesuturilor se poate cristaliza. Acest proces poate deteriora celulele și poate afecta circulația sângelui în vasele sanguine mici. Leziunile rezultate pot depăși modificările inițiale ale culorii și texturii pielii. Amploarea reală a leziunilor tisulare provocate de frig, inclusiv limitele exacte ale zonei afectate, poate deveni evidentă abia în zilele următoare.

Condițiile de vânt pot fi deosebit de înșelătoare. Chiar și atunci când temperatura indicată de termometru nu este extrem de scăzută, vântul accelerează pierderea căldurii de la suprafața pielii. Mănușile ude, încălțămintea strâmtă și transpirația pot reduce, de asemenea, eficiența îmbrăcămintei de protecție.

• Persoane cu risc crescut: Sugarii, persoanele în vârstă, persoanele cu tulburări circulatorii și cele care lucrează în aer liber trebuie să ia măsuri suplimentare de precauție.
• Factori de risc medicali: Persoanele cu diabet, boală arterială periferică, fenomen Raynaud, leziuni nervoase sau pierderea sensibilității prezintă un risc semnificativ crescut. Fumatul și produsele care conțin nicotină provoacă, de asemenea, constricția vaselor de sânge, afectând negativ circulația sanguină la nivelul țesuturilor.

Care sunt simptomele degerăturilor?

Recunoașterea timpurie a simptomelor degerăturilor este esențială pentru intervenția rapidă și prevenirea complicațiilor, cum ar fi leziunile permanente ale țesuturilor. Simptomele pot apărea în timpul expunerii continue la frig, pe măsură ce degerăturile se dezvoltă, sau după ce persoana se mută într-un mediu mai cald, iar țesuturile afectate încep să se reîncălzească. Principalele simptome sunt următoarele:

Semne timpurii și superficiale ale leziunilor:

• Senzație de frig urmată de înțepături, furnicături sau arsură
• Amorțeală și pierderea treptată a sensibilității în zona afectată
• Piele cu aspect palid, albicios, galben-cenușiu sau ceros
• Piele care la atingere pare mai dură și mai întinsă decât de obicei
• Roșeață, umflături, furnicături și durere ușoară până la moderată atunci când zona afectată începe să se încălzească

Semne ale leziunilor tisulare grave și profunde:

• Formarea de vezicule (bule) care conțin lichid limpede sau sanguinolent
• Modificarea persistentă a culorii pielii în violet, albastru închis sau negru, ceea ce poate indica moartea țesuturilor sau gangrenă
• Întărirea semnificativă a țesuturilor și dificultăți în mișcarea mușchilor și articulațiilor afectate
• Pierderea completă a sensibilității în țesutul afectat

În timpul evaluării clinice, leziunile provocate de frig sunt clasificate, în general, în funcție de caracterul lor superficial sau de extinderea către straturile mai profunde ale țesuturilor. În cazurile superficiale, sunt afectate straturile superioare ale pielii, iar recuperarea este mai probabilă atunci când se acordă îngrijiri adecvate. Degerăturile profunde pot însă deteriora țesuturile subcutanate, mușchii, tendoanele și, în cazuri rare, oasele. Deoarece aspectul zonei afectate în primele zile poate fi înșelător, nu este recomandat să încercați să determinați gravitatea degerăturilor exclusiv prin observarea acestora la domiciliu.

Cum trebuie acordat primul ajutor în caz de degerături?

Prima prioritate atunci când apar degerăturile este mutarea persoanei afectate într-un mediu sigur și cald. Hipotermia, o scădere periculoasă a temperaturii interne a corpului, poate însoți frecvent degerăturile. Prin urmare, posibilitatea hipotermiei trebuie evaluată cu prioritate. Dacă sunt prezente simptome precum tremurături, vorbire încetinită, somnolență, confuzie, pierderea coordonării sau respirație încetinită, este necesară o evaluare medicală de urgență.

Măsuri adecvate de prim ajutor:

• Hainele ude, șosetele, mănușile, inelele și alte obiecte strâmte din jurul zonei afectate trebuie îndepărtate cu grijă.
• Pielea afectată trebuie protejată prin acoperirea lejeră cu o cârpă curată și uscată.
• Dacă nu există riscul de reînghețare, zona afectată poate fi reîncălzită treptat în apă caldă, la o temperatură de aproximativ 37–39 °C. (Deoarece amorțeala poate împiedica persoana afectată să își dea seama că apa este excesiv de fierbinte, temperatura trebuie verificată de o persoană a cărei sensibilitate nu a fost afectată de frig.)
• Reîncălzirea durează, în general, între 15 și 30 de minute și este considerată de obicei încheiată atunci când țesutul se înmoaie, iar pielea începe să își recapete culoarea normală. Durerea se poate intensifica în timpul reîncălzirii, pe măsură ce circulația sanguină revine.

Metode incorecte care trebuie evitate:

• Frecarea zonei afectate: Frecarea, masarea sau aplicarea zăpezii pe zona afectată pot agrava leziunile tisulare, deoarece cristalele de gheață din interiorul țesuturilor înghețate pot provoca deteriorări suplimentare.
• Aplicarea directă a căldurii intense: Utilizarea sobelor, caloriferelor, aparatelor de încălzire, uscătoarelor de păr sau a apei clocotite.
• Manipularea veziculelor: Spargerea veziculelor pline cu lichid sau desprinderea pielii.
• Exercitarea presiunii asupra țesuturilor lezate: Încercarea de a merge sprijinindu-vă pe un picior afectat.
• Reîncălzirea atunci când există posibilitatea reînghețării: Dacă țesutul reîncălzit este expus din nou la temperaturi de îngheț, leziunile rezultate pot fi considerabil mai grave și mai permanente decât cele inițiale. Până la ajungerea într-un mediu sigur, zona afectată trebuie menținută uscată și protejată.

Când este necesară asistența medicală de urgență?

Trebuie solicitată fără întârziere o evaluare medicală dacă apar vezicule, pielea devine violet, albastru închis sau neagră, amorțeala persistă, apare durere intensă, degetele de la mâini sau de la picioare nu pot fi mișcate ori este afectată o suprafață extinsă. Leziunile provocate de frig care implică fața, mâinile, picioarele sau zona genitală necesită, de asemenea, o evaluare medicală atentă.

Semnele de hipotermie, modificările stării de conștiență, căderile sau traumatismele, diabetul, bolile vasculare sau afecțiunile care afectează sistemul imunitar sporesc și mai mult necesitatea unei evaluări medicale rapide. Copiii și persoanele în vârstă trebuie monitorizați cu deosebită atenție, deoarece pot avea dificultăți în descrierea simptomelor.

Faptul că o persoană simte foarte puțină durere imediat după o leziune provocată de frig nu trebuie interpretat ca un semn că totul este în regulă. Temperaturile scăzute pot afecta terminațiile nervoase, făcând durerea mai puțin perceptibilă chiar și atunci când s-au produs leziuni tisulare semnificative. Din acest motiv, culoarea, temperatura, fermitatea și sensibilitatea pielii trebuie evaluate împreună.

Diagnostic și tratament în spital

În timpul unei evaluări medicale, medicul analizează, în general, următoarele aspecte:

• Durata expunerii la frig
• Condițiile în care a avut loc expunerea
• Prezența afecțiunilor medicale asociate
• Semnele circulației sanguine
• Funcția senzitivă și motorie

Atunci când este necesar, pot fi utilizate tehnici imagistice pentru evaluarea circulației sanguine. Principalele obiective ale tratamentului sunt conservarea țesuturilor viabile, reducerea riscului de infecție și de complicații circulatorii, controlul durerii și monitorizarea în siguranță a amplorii reale a leziunilor tisulare.

Tratamentul este planificat în funcție de gravitatea leziunii. Abordările obișnuite includ reîncălzirea controlată, gestionarea durerii, îngrijirea rănilor, aplicarea pansamentelor adecvate și evaluarea statusului vaccinării antitetanice. Gestionarea veziculelor și alegerea pansamentelor potrivite sunt stabilite de medic în funcție de tipul veziculei și de localizarea leziunii.

În cazurile de degerături profunde, pot fi administrate tratamente specializate pentru a susține circulația sanguină în țesuturile afectate. Beneficiile potențiale ale acestor tratamente variază în funcție de gravitatea leziunii, rapiditatea cu care pacientul ajunge la spital, riscul de sângerare și starea generală de sănătate a persoanei. Necesitatea unei intervenții chirurgicale nu este adesea stabilită imediat. Deoarece potențialul de vindecare al țesuturilor afectate devine mai clar în timp, echipele medicale experimentate iau decizii pe baza rezultatelor monitorizării ulterioare.

În timpul recuperării, modificările sensibilității pielii, sensibilitatea crescută la frig, amorțeala, modificările de culoare sau schimbările în transpirație pot persista o anumită perioadă. Chiar și după vindecarea completă a rănilor, unele persoane pot continua să resimtă dureri de origine nervoasă sau disconfort în condiții de frig. Rețineți că vizitele medicale de monitorizare după tratament sunt importante pentru gestionarea acestor efecte și pentru păstrarea funcționalității zonelor afectate de expunerea la frig.

Măsuri zilnice de precauție pentru prevenirea leziunilor provocate de frig

Până acum, am discutat despre măsurile care pot fi luate după apariția degerăturilor și despre modul în care acestea sunt tratate. Cu toate acestea, abordarea ideală este, desigur, prevenirea apariției afecțiunii încă de la început. În această secțiune, ne vom concentra asupra modalităților de protecție împotriva degerăturilor. Principiul fundamental al prevenției constă în menținerea pielii uscate și calde în medii reci și umede, evitând în același timp presiunea excesivă sau compresia. Principalele măsuri de precauție pot fi rezumate astfel:

• Îmbrăcarea în straturi: Se recomandă purtarea hainelor în mai multe straturi. Stratul exterior trebuie să fie rezistent la vânt și la apă, în timp ce stratul interior trebuie să ajute la îndepărtarea umezelii de pe piele. Deoarece hainele din bumbac pot crește pierderea de căldură atunci când sunt ude, acestea nu reprezintă, singure, o alegere ideală pentru expunerea prelungită la frig.
• Alegerea echipamentului adecvat: Încălțămintea și mănușile trebuie să asigure o izolație termică suficientă, fără a fi atât de strâmte încât să restricționeze circulația sanguină. Șosetele sau mănușile ude trebuie înlocuite cât mai curând posibil cu unele uscate.
• Verificări regulate: Atunci când petreceți timp în aer liber, culoarea și sensibilitatea degetelor de la mâini și de la picioare trebuie verificate la intervale regulate.
• Evitarea consumului de alcool: Deși alcoolul poate crea o senzație temporară de căldură, în realitate acesta crește pierderea de căldură prin dilatarea vaselor sanguine și poate întârzia recunoașterea semnelor de avertizare.
• Planificarea activităților în aer liber: Persoanele care lucrează sau fac exerciții fizice în medii reci trebuie să ia în considerare din timp prognozele meteorologice, temperatura resimțită din cauza vântului, durata expunerii și accesul la locuri sigure unde se pot încălzi. De asemenea, acestea nu trebuie să ignore semnele de avertizare, precum amorțeala, albirea pielii sau durerea.

Dacă observați modificări ale culorii pielii, vezicule, amorțeală persistentă sau durere semnificativă după expunerea la frig, solicitați o evaluare medicală în loc să așteptați ca simptomele să dispară de la sine. Rețineți că intervenția timpurie și adecvată poate contribui la protejarea țesuturilor afectate și la susținerea unui proces de recuperare mai sigur.