Presiunea oculară și glaucomul: simptome, cauze și tratament

Timp estimat de lectură: 8 minute și 44 de secunde

Presiunea oculară și glaucomul sunt același lucru? Care sunt diferențele clinice?

Valorile crescute ale presiunii detectate în timpul examinării oftalmologice pot determina pacienții să se îngrijoreze cu privire la glaucom. Totuși, din punct de vedere clinic, presiunea oculară și glaucomul nu reprezintă din punct de vedere medical același lucru.

Presiunea oculară se referă la presiunea naturală creată de lichidul din interiorul ochiului. Atunci când acest lichid nu se poate drena în mod corespunzător și se acumulează în interiorul ochiului, presiunea crește. Cu toate acestea, simpla existență a unei valori crescute a presiunii nu înseamnă neapărat că aveți glaucom. Glaucomul reprezintă un grup de afecțiuni caracterizate prin deteriorarea nervului optic. De fapt, în anumite cazuri, glaucomul se poate dezvolta chiar și atunci când presiunea intraoculară se află în totalitate în limite normale.

Așadar, de ce crește presiunea oculară? Ce simptome silențioase pot apărea pe măsură ce boala progresează și ce tratamente sunt utilizate pentru a păstra vederea existentă? În continuarea acestui articol veți găsi răspunsuri clinice la aceste întrebări.

De ce crește presiunea oculară? Lumina ecranelor poate provoca glaucom?

Un lichid numit umoare apoasă, care hrănește țesuturile din partea anterioară a ochiului, este produs în mod continuu. Într-un ochi sănătos, acest lichid se drenează prin canale fine de evacuare. Puteți compara acest proces cu o chiuvetă în care robinetul este deschis, iar scurgerea începe să se înfunde.

La fel cum apa nu se poate scurge corespunzător dintr-o chiuvetă înfundată, lichidul din interiorul ochiului nu se poate evacua așa cum ar trebui atunci când apare o rezistență la nivelul canalelor de drenaj. Lichidul reținut se acumulează și determină creșterea presiunii intraoculare. Mai multe situații pot sta la baza acestei probleme de drenaj și a creșterii presiunii care rezultă:

• În glaucomul cu unghi deschis, care este forma cea mai frecventă, capacitatea ochiului de a drena lichidul scade treptat de-a lungul anilor.
• În glaucomul cu unghi închis, partea colorată a ochiului blochează brusc unghiul de drenaj, ceea ce determină o creștere mult mai rapidă și mai periculoasă a presiunii.
• Traumatismele oculare anterioare, inflamația din interiorul ochiului sau utilizarea pe termen lung a medicamentelor corticosteroide pot reprezenta, de asemenea, cauze secundare care favorizează creșterea presiunii oculare.

Așa cum am menționat în secțiunea anterioară, o presiune oculară crescută nu înseamnă neapărat că o persoană are glaucom. În acest punct este util să abordăm și o preocupare pe care pacienții o exprimă frecvent în timpul consultațiilor. Deoarece telefoanele noastre nu mai sunt folosite exclusiv pentru apeluri, timpul pe care mulți dintre noi îl petrecem privind ecranele a crescut considerabil în ultimii ani. Acest lucru ridică în mod firesc întrebarea dacă expunerea prelungită la ecrane poate influența presiunea oculară sau glaucomul.

Răspunsul este clar: nu există dovezi științifice care să arate că lumina emisă de ecranele calculatoarelor sau tabletelor provoacă glaucom. Privitul îndelungat la ecrane poate contribui la uscăciunea oculară, senzația de arsură sau oboseala vizuală. Totuși, timpul prelungit petrecut în fața ecranului nu deteriorează nervul optic. Prin urmare, dacă aveți presiunea oculară crescută sau ați fost diagnosticat cu glaucom, nu există niciun motiv să vă învinovățiți din cauza timpului petrecut privind ecranele.

Cine prezintă risc de creștere a presiunii oculare? Dacă există cazuri în familia mea, voi dezvolta neapărat boala?

Deși creșterea presiunii oculare poate apărea, teoretic, la orice persoană, unele persoane necesită o monitorizare mai atentă. Principalii factori care cresc riscul unei persoane de a dezvolta glaucom includ:

• Vârsta înaintată și predispoziția genetică, inclusiv antecedentele familiale
• Miopia severă sau o cornee structural subțire
• Utilizarea pe termen lung a medicamentelor sau picăturilor oftalmice cu corticosteroizi
• Anumite afecțiuni sistemice, precum diabetul, și antecedentele de presiune intraoculară crescută

Faptul că o rudă de gradul întâi, precum un părinte, un frate sau o soră, are glaucom vă crește riscul comparativ cu populația generală, însă nu înseamnă că veți dezvolta cu siguranță boala. Antecedentele familiale nu reprezintă un diagnostic și nici un rezultat predeterminat; ele indică mai degrabă faptul că ar putea fi necesar să începeți mai devreme controalele oftalmologice.

Deoarece glaucomul poate progresa fără simptome, examinările periodice ale nervului optic și investigațiile prin tomografie în coerență optică, chiar și în lipsa simptomelor, se numără printre cele mai fiabile modalități de a identifica eventualele leziuni înainte de apariția unei pierderi vizuale sesizabile.

Care sunt simptomele creșterii presiunii oculare? Glaucomul poate progresa fără simptome?

Multe persoane tind să presupună că vederea lor este sănătoasă dacă nu au dureri oculare, senzație de arsură sau vedere încețoșată. Totuși, cea mai frecventă formă de glaucom, glaucomul cu unghi deschis, poate progresa foarte lent în stadiile incipiente, fără să provoace niciun simptom.

Pe măsură ce boala deteriorează lent nervul optic, pierderea vederii începe de obicei la nivelul câmpului vizual periferic. Deoarece creierul este extrem de eficient în compensarea acestor zone lipsă, o persoană poate să nu observe inițial că i se îngustează câmpul vizual. Totuși, pe măsură ce boala progresează, pot apărea simptome precum lovirea de obiectele aflate în lateral, zone oarbe sau o pierdere vizibilă a vederii.

Ce simptome ale creșterii presiunii oculare necesită asistență medicală de urgență?

Dacă prezentați brusc unul sau mai multe dintre următoarele semne de alarmă, nu trebuie să așteptați ca acestea să dispară de la sine:

• Durere intensă și ascuțită în ochi sau în jurul ochiului
• Vedere brusc încețoșată sau o scădere evidentă a vederii
• Cercuri colorate sau halouri în jurul surselor de lumină
• Înroșire importantă a ochiului
• Durere de cap severă, greață și vărsături care însoțesc durerea oculară

Confundarea acestor simptome cu o criză obișnuită de migrenă sau cu oboseala oculară provocată de ecrane poate fi periculoasă. În cazul unui atac acut de glaucom, chiar și o întârziere de câteva ore poate fi critică. Solicitarea imediată de asistență medicală într-un serviciu de urgență este esențială pentru protejarea vederii.

Cum se măsoară presiunea oculară? Cum se diagnostichează glaucomul?

Presiunea oculară se măsoară prin metode cunoscute sub denumirea de tonometrie, iar rezultatele sunt exprimate în milimetri coloană de mercur. Măsurătorile realizate prin jet de aer, pe care unii dintre noi le cunosc din cadrul controalelor oftalmologice de rutină, sunt practice și utilizate pe scară largă. Totuși, evaluările clinice pot include și metode mai precise, care ating ușor suprafața ochiului.

Diagnosticul glaucomului reprezintă un proces complex, care nu poate fi confirmat doar prin măsurarea presiunii intraoculare. Pentru a obține o imagine clinică completă și precisă, medicul oftalmolog evaluează împreună rezultatele mai multor investigații:

• Examinarea nervului optic și tomografia în coerență optică: Acestea oferă imagini detaliate ale leziunilor structurale ale nervului optic și ale stratului de fibre nervoase retiniene.
• Examinarea câmpului vizual: Aceasta identifică pierderea vederii periferice asociată glaucomului, pe care este posibil să nu o fi observat încă.
• Gonioscopia: Aceasta permite evaluarea dacă unghiul de drenaj prin care lichidul părăsește ochiul este deschis sau închis.
• Pahimetria, adică măsurarea grosimii corneei: Dacă corneea este mai groasă sau mai subțire decât media, valoarea presiunii înregistrată de aparat poate fi înșelătoare. Această investigație îl ajută pe medicul oftalmolog să interpreteze mai precis măsurarea presiunii.

Pe scurt, diagnosticul de glaucom nu se bazează pe un singur rezultat numeric. Acesta se bazează pe o evaluare clinică individualizată și completă, care ia în considerare și modificările apărute în timp.

Care ar trebui să fie presiunea oculară? O valoare de peste 21 mmHg înseamnă cu siguranță glaucom?

Intervalul mediu general acceptat pentru presiunea intraoculară este de aproximativ 10–21 mmHg. Totuși, valoarea de 21 mmHg nu reprezintă o limită strictă între sănătate și boală.

Chiar dacă valoarea măsurată depășește 21 mmHg, aceasta nu înseamnă neapărat că aveți glaucom dacă nu există leziuni ale nervului optic specifice glaucomului. În sens invers, leziunile nervului optic pot apărea chiar și atunci când presiunea intraoculară este măsurată în totalitate în limite normale. Aceste două situații diferite demonstrează de ce un singur prag de presiune nu poate fi utilizat drept criteriu de diagnostic pentru toate persoanele.

Cum se tratează creșterea presiunii oculare?

Din păcate, deteriorarea nervului optic și pierderea câmpului vizual care au apărut deja ca urmare a glaucomului nu pot fi inversate. Prin urmare, obiectivul principal al tratamentului presiunii oculare nu este restabilirea vederii deja pierdute, ci reducerea presiunii intraoculare la un nivel sigur și păstrarea funcției vizuale rămase pentru cât mai mult timp posibil.

În planificarea tratamentului glaucomului, tipul de glaucom, viteza de progresie, gradul de afectare a nervului optic și vârsta sunt evaluate împreună pentru a crea un plan de tratament adaptat în mod specific fiecărui pacient. Pentru atingerea acestui obiectiv pot fi utilizate picături oftalmice eliberate pe bază de prescripție medicală, proceduri cu laser sau metode chirurgicale.

Începerea tratamentului reprezintă doar primul pas al procesului. Deși scăderea presiunii oculare este încurajatoare, în timpul tratamentului întrebarea cum se reduce presiunea oculară este la fel de importantă ca stabilirea faptului dacă această reducere protejează într-adevăr nervul optic. Deoarece glaucomul poate continua să progreseze chiar și atunci când presiunea pare să se afle în limite normale, monitorizarea periodică prin tomografie în coerență optică și examinarea câmpului vizual este la fel de importantă ca medicamentele utilizate.

Picături oftalmice, laser și intervenție chirurgicală: toți pacienții cu glaucom ajung în cele din urmă să aibă nevoie de operație?

Nu fiecare pacient cu glaucom are nevoie de intervenție chirurgicală. Operația reprezintă doar una dintre opțiunile eficiente de tratament disponibile. În funcție de situația clinică, pot fi utilizate următoarele metode, iar acestea nu trebuie neapărat să se succedă într-o ordine fixă:

• Picături oftalmice: Acestea se numără printre cele mai frecvent utilizate forme de tratament. Acționează prin reducerea producției de lichid în interiorul ochiului sau prin creșterea drenajului acestuia. Unul dintre cele mai importante aspecte este utilizarea picăturilor exact așa cum au fost prescrise și la orele recomandate, chiar dacă pacientul nu are dureri și nu observă nicio modificare a vederii.
• Tratamente cu laser: Aceste proceduri sunt utilizate pentru a îmbunătăți drenajul lichidului din ochi. Ele pot reduce necesarul de medicamente sau pot contribui la menținerea unui control mai bun al presiunii. Totuși, deoarece efectele lor pot scădea de-a lungul anilor, examinările periodice de control nu trebuie întrerupte.
• Chirurgia glaucomului: Intervenția chirurgicală poate fi luată în considerare atunci când nivelul dorit al presiunii nu poate fi obținut prin medicamente și tratament cu laser sau când afectarea nervului optic continuă să progreseze. Scopul intervenției este crearea unei noi căi de drenaj pentru lichidul din interiorul ochiului. Operația nu elimină complet glaucomul și nu restabilește vederea deja pierdută.

Pe scurt, decizia de a efectua o intervenție chirurgicală nu este luată exclusiv în funcție de valoarea afișată de aparatul de măsurare a presiunii oculare. Întrebarea esențială este cât de bine este protejat nervul optic la acel nivel specific de presiune.

Avertismente și recomandări din partea medicilor oftalmologi ai Spitalului Aktif International

Cunoașterea măsurilor adecvate care trebuie luate atunci când există suspiciunea sau diagnosticul de glaucom este esențială pentru succesul tratamentului. Mai jos am rezumat câteva dintre principalele recomandări pe care medicii oftalmologi ai spitalului nostru le reamintesc frecvent pacienților pentru ca acest proces să fie gestionat cât mai sigur posibil:

• Monitorizarea glaucomului nu se bazează pe o singură măsurare a presiunii, ci presupune urmărirea modului în care ochii se modifică de-a lungul timpului. Din acest motiv, păstrați într-un dosar investigațiile anterioare prin tomografie în coerență optică, examinările câmpului vizual și rezultatele măsurătorilor presiunii oculare și aduceți-le cu dumneavoastră la consultații. Compararea rezultatelor mai vechi cu cele mai recente poate oferi informații valoroase pentru stabilirea evoluției tratamentului.
• Unele medicamente, în special cele care conțin corticosteroizi sau anumite picături oftalmice, pot crește presiunea intraoculară la persoanele susceptibile. Totuși, nu trebuie să întrerupeți niciodată din proprie inițiativă un medicament corticosteroid prescris pentru o altă afecțiune doar pentru că vă îngrijorează creșterea presiunii oculare. Acest proces trebuie întotdeauna planificat împreună cu medicul care gestionează tratamentul inițial și cu medicul oftalmolog.
• Dacă ați fost diagnosticat cu glaucom, nu considerați că această informație trebuie să rămână doar în cadrul consultației oftalmologice. Informați-vă frații, surorile și copiii adulți, astfel încât și ei să poată lua măsuri preventive din timp și să efectueze examinările corespunzătoare, chiar dacă în prezent nu prezintă simptome.

Așa cum am subliniat pe parcursul acestui articol, absența simptomelor nu trebuie considerată o garanție că ochii dumneavoastră sunt sănătoși. În loc să stabiliți intervalele dintre controale pe baza recomandărilor generale găsite pe internet sau a informațiilor auzite de la alte persoane, urmați programul personalizat de evaluare a riscului și monitorizare stabilit de medicul oftalmolog în funcție de caracteristicile specifice ale ochilor dumneavoastră.