Ce este epilepsia?

Timp estimat de lectură: 10 minute 36 de secunde

Ce trebuie să știți despre epilepsie

Întrebarea „ce este epilepsia?” apare de obicei atunci când întâlnim pentru prima dată această afecțiune sau când cineva din jurul nostru trăiește cu ea. Epilepsia este adesea discutată în rândul publicului, dar este frecvent înțeleasă greșit sau cunoscută incomplet, astfel că accesul la informații corecte este foarte important pentru a o înțelege pe deplin.
În acest articol explicăm pas cu pas ce înseamnă epilepsia, cum apar crizele, cum se pot manifesta simptomele la diferite persoane și la ce trebuie să fiți atenți.

Ce este epilepsia?

Dacă ar trebui să răspundem la întrebarea „ce este epilepsia?” în câteva cuvinte, am putea spune că este o afecțiune cunoscută în mod obișnuit ca tulburare convulsivă. Din punct de vedere medical însă, epilepsia este o tulburare neurologică ce apare atunci când activitatea electrică a celulelor nervoase din creier devine neregulată. Această perturbare se manifestă prin crize recurente la pacienți și poate duce la diverse simptome. Pierderea conștienței și contracțiile musculare involuntare în timpul crizelor se numără printre cele mai frecvente.

Totuși, apariția unei singure crize nu înseamnă întotdeauna că aveți epilepsie. În această afecțiune, diagnosticul se stabilește de obicei atunci când crizele se repetă. Cu o monitorizare și un tratament adecvate, multe persoane cu epilepsie pot menține o viață zilnică echilibrată. Prin urmare, afecțiunea este adesea mai controlabilă decât se presupune în mod obișnuit.

Ce este o criză epileptică?

Atunci când apare o criză epileptică, ritmul electric al creierului își pierde temporar sincronizarea. Într-o astfel de situație, celulele nervoase se descarcă simultan și necontrolat. Modul în care acest lucru se manifestă în exterior variază de la o persoană la alta. În unele crize, întregul corp se înțepenește, în timp ce în altele poate exista doar o privire fixă, o scurtă încremenire sau o privire fără sens.

Crizele epileptice durează de obicei de la câteva secunde la câteva minute, iar după aceea persoana se poate simți obosită sau confuză. În epilepsie pot apărea diferite tipuri de crize, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai confuze aspecte ale afecțiunii.

Putem enumera tipurile de crize epileptice astfel:

• Criză parțială simplă: începe într-o zonă specifică a creierului, iar persoana de obicei nu își pierde conștiența. Pot apărea mișcări involuntare într-un braț sau un picior, amorțeală ori gusturi sau mirosuri neobișnuite. Persoana este conștientă de ceea ce se întâmplă, dar are dificultăți în a controla situația.
• Criză parțială complexă: începe tot local, dar conștiența este afectată. Persoana poate privi în gol, poate face mișcări ale mâinilor fără scop sau nu poate răspunde. În acest tip de criză, persoana are adesea dificultăți în a-și aminti ce s-a întâmplat.
• Criză generalizată: de la început afectează zone extinse ale creierului. Pot apărea pierderea conștienței, înțepenirea întregului corp sau cădere bruscă. Simptomele de criză cel mai larg cunoscute de public aparțin de obicei acestui tip.

Care sunt simptomele epilepsiei?

Simptomele epilepsiei pot varia de la o persoană la alta și nu fiecare criză se manifestă prin aceleași semne. Unele simptome sunt foarte vizibile, în timp ce altele pot trece neobservate.

Unele dintre cele mai evidente simptome ale epilepsiei pot fi enumerate astfel:

• Pierderea conștienței sau privire fixă
• Înțepenirea corpului și tremur necontrolat
• Mișcări fără sens ale mâinilor și brațelor
• Frică bruscă, panică sau senzație intensă de déjà vu
• Perceperea unor mirosuri sau gusturi ciudate
• Întreruperea scurtă sau incoerența vorbirii
• Oboseală și confuzie după o criză
• Spumă la gură, mușcarea limbii sau încleștarea maxilarului
• Incapacitatea de a-și aminti ce s-a întâmplat

Care sunt simptomele epilepsiei psihogene și ale epilepsiei în timpul somnului?

Înainte de a explica simptomele epilepsiei psihogene, este important să menționăm câteva aspecte despre acest tip. Epilepsia psihogenă se referă la episoade asemănătoare crizelor epileptice, dar cu origine psihologică și nu neurologică. Simptomele pot arăta ca o criză epileptică din exterior. Pot apărea tremur, înțepenire, plâns, strigăte sau cădere. Totuși, activitatea electrică cerebrală tipică crizelor epileptice nu este de obicei detectată. În plus, episoadele cresc adesea în perioadele de stres.

În ceea ce privește epilepsia în timpul somnului, situația poate fi ceva mai complexă. Trezirea bruscă cu tresărire, înțepenirea în timpul somnului, scrâșnitul dinților, emiterea de sunete fără sens, căderea din pat sau durerile musculare inexplicabile dimineața pot indica această afecțiune.

Sunt simptomele epilepsiei aceleași la bebeluși și copii?

Simptomele epilepsiei la bebeluși și copii nu sunt întotdeauna observate în același mod. La sugari, crizele se pot manifesta prin smucituri bruște, privire fixă, întreruperea suptului, mișcări fără scop ale brațelor și picioarelor sau o scurtă încremenire. Uneori aceste mișcări pot fi confundate cu reflexe normale și pot fi trecute cu vederea.

La copii, tabloul este de obicei mai pronunțat. Căderea la pământ, înțepenirea, pierderea conștienței, mișcările repetitive fără sens sau confuzia după o criză se numără printre cele mai evidente simptome ale epilepsiei la copii. Pe măsură ce copiii cresc, pot descrie ceea ce simt, cum ar fi amețeala sau perceperea unor mirosuri ciudate ca semne de avertizare. Deoarece vârsta este un factor important în interpretarea simptomelor în epilepsie, evaluarea se face în funcție de vârstă.

Întrebări frecvente

Ce cauzează epilepsia?

Întrebarea „ce cauzează epilepsia?” se numără și ea printre cele mai frecvente. Totuși, nu există un singur răspuns valabil pentru toată lumea. În unele cazuri, o predispoziție genetică este considerată cauză, în timp ce în altele probleme precum complicațiile la naștere, traumatismele craniene, infecțiile cerebrale sau tumorile pot declanșa crize. În unele situații, nu poate fi găsită nicio cauză clară în ciuda tuturor investigațiilor.

Este important de știut că epilepsia nu este întotdeauna o afecțiune congenitală. Unii factori care pot contribui la dezvoltarea epilepsiei pot fi enumerați astfel:

• Predispoziție genetică și antecedente familiale
• Traumă în timpul nașterii
• Leziuni craniene și traumatisme cerebrale severe
• Infecții cerebrale precum meningita
• Tumori cerebrale
• Accident vascular cerebral și boli cerebrovasculare
• Leziuni cerebrale legate de consumul de alcool sau droguri

Ce cauzează epilepsia mai târziu în viață?

Printre cele mai frecvente cauze ale epilepsiei care apare mai târziu în viață se numără traumatismele craniene, infecțiile cerebrale, accidentul vascular cerebral, tumorile și dezechilibrele metabolice grave.
Consumul pe termen lung de alcool sau droguri, utilizarea incorectă a anumitor medicamente sau bolile febrile pot reprezenta, de asemenea, un risc.

Este epilepsia genetică? Cum este viața cu epilepsie?

Este firesc ca o persoană diagnosticată cu epilepsie să se întrebe ce a cauzat-o și să pună întrebări precum „este epilepsia genetică?”. Deși predispoziția genetică joacă un rol în unele tipuri, nu toată epilepsia este ereditară. Cauza subiacentă poate varia foarte mult între indivizi.

Viața cu epilepsie este, în general, gestionabilă pentru majoritatea persoanelor cu tratament adecvat și monitorizare regulată. Utilizarea regulată a medicamentelor, obiceiurile bune de somn, evitarea factorilor declanșatori și supravegherea medicală pot reduce frecvența crizelor. Deși pot fi necesare unele mici precauții în viața de zi cu zi, multe persoane cu epilepsie își pot continua activ studiile, munca și viața socială.

Cum dispare epilepsia? Cum se tratează epilepsia?

Pentru cei care se întreabă cum dispare epilepsia, este important de menționat că afecțiunea poate să nu dispară chiar și cu tratament.

O altă întrebare frecventă este cum se tratează epilepsia. Epilepsia este o afecțiune neurologică ce poate fi controlată cu abordarea corectă. Scopul principal al tratamentului este reducerea sau oprirea completă a crizelor. Metoda cel mai frecvent utilizată este terapia medicamentoasă regulată. Medicamentele antiepileptice echilibrează activitatea electrică a creierului și reduc riscul de criză.

La unii pacienți, un singur medicament este suficient, în timp ce la alții pot fi necesare ajustări de doză sau combinații diferite de medicamente. Dacă medicația este ineficientă, pot fi luate în considerare opțiuni chirurgicale sau programe dietetice specializate pe baza evaluării medicale. Monitorizarea regulată, respectarea tratamentului și recunoașterea factorilor declanșatori sunt foarte importante în epilepsie.

Este epilepsia fatală?

La persoanele diagnosticate cu epilepsie care sunt bine monitorizate și mențin tratament regulat, speranța de viață rămâne de obicei apropiată de normal. Cu alte cuvinte, prin utilizarea medicamentelor, controale regulate și evitarea factorilor declanșatori ai crizelor, riscul poate fi redus semnificativ.