Ce este boala SM? Simptome și tratament

Timp estimat de citire: 13 minute 43 de secunde

Ce trebuie să știți despre scleroza multiplă

Scleroza multiplă (SM) este o boală cronică ce afectează sistemul nervos central, format din creier și măduva spinării, și care poate duce în timp la diverse manifestări neurologice. Deoarece simptomele întâlnite în viața de zi cu zi, precum vederea încețoșată, problemele de echilibru, amorțeala sau slăbiciunea musculară, sunt adesea asociate inițial cu alte cauze, întrebarea „Ce este boala SM?” apare de obicei atunci când aceste manifestări progresează.

În acest articol, abordăm subiecte frecvent între­bate, precum ce este SM, de ce apare, cum evoluează, care sunt simptomele, tipurile și abordările de tratament.

Ce este boala SM? Apare la fel la toată lumea?

SM, sau scleroza multiplă, este o boală cronică ce afectează sistemul nervos central. Acest sistem, format din creier și măduva spinării, controlează mișcările corpului, simțurile și multe funcții vitale.

După cum se știe, sistemul nostru imunitar se activează pentru a proteja organismul împotriva amenințărilor externe. Totuși, în boala SM, situația este oarecum diferită. La persoanele cu această boală, sistemul imunitar atacă învelișul protector numit „mielină”, care înconjoară celulele nervoase.

Vă puteți imagina țesutul de mielină ca pe învelișul de plastic din jurul cablurilor prin care firele din interior transportă electricitate. Așa cum curentul electric nu poate fi transmis corect atunci când există întreruperi într-un cablu, aici apare o situație similară, iar transmiterea nervoasă este perturbată. În timp, acest lucru poate duce la apariția diverselor manifestări neurologice.

Evoluția bolii poate varia de la o persoană la alta. În timp ce la unii pacienți simptomele pot progresa ușor, la alții pot fi observate efecte mai pronunțate și permanente. Acest tablou variabil arată că SM nu este o boală de un singur tip și că poate apărea în forme diferite.

Care sunt tipurile de SM?

Deși scleroza multiplă poate fi considerată o singură boală, în realitate aceasta este împărțită în subtipuri cu caracteristici diferite de evoluție. Această clasificare este importantă pentru a înțelege cum progresează boala și pentru a stabili abordarea de tratament.

Tipurile de SM sunt evaluate, în general, în funcție de frecvența puseelor, ritmul de progresie a bolii și persistența simptomelor. Cele mai frecvente tipuri de SM pot fi rezumate astfel:

• SM recurent-remisivă: Aceasta este cea mai frecventă formă. Boala se manifestă prin pusee care apar în anumite perioade. În timpul acestor pusee, pot apărea simptome noi sau manifestările existente se pot intensifica. După un puseu, poate apărea o recuperare parțială sau completă.
• SM secundar progresivă: Aceasta apare atunci când forma de SM care inițial evoluează prin pusee se transformă în timp într-o structură cu progresie mai continuă. În această etapă, puseele pot scădea, însă pierderile neurologice pot deveni treptat mai permanente.
• SM primar progresivă: În acest tip, boala prezintă încă de la început o progresie lentă, dar continuă. Puseele nu sunt evidente; în schimb, pierderea funcțională care crește în timp se află în prim-plan.
• Sindrom clinic izolat: Aceasta este o afecțiune de stadiu incipient în care se observă un singur episod neurologic ce poate fi asociat cu SM. Nu fiecare caz de sindrom clinic izolat se transformă în boală SM, însă unii pacienți pot fi diagnosticați ulterior cu SM.

Deoarece fiecare tip de SM urmează un curs diferit, monitorizarea bolii și planul de tratament sunt conturate în consecință. Prin urmare, procesul de diagnostic și tipul bolii trebuie evaluate în detaliu de un specialist neurolog.

Ce cauzează boala SM? Care sunt factorii declanșatori?

Cauza exactă a bolii SM nu a fost pe deplin explicată până în prezent. Totuși, datele științifice actuale arată că boala nu este legată de un singur factor; mai degrabă, aceasta apare ca rezultat al unui proces complex în care sistemul imunitar și factorii de mediu joacă împreună un rol.

Factorii care pot fi implicați în dezvoltarea SM și condițiile care pot declanșa boala sunt următoarele:

• Dereglări ale sistemului imunitar: SM se numără printre bolile autoimune. Cu alte cuvinte, sistemul imunitar percepe propriile țesuturi ca amenințări externe care trebuie combătute și provoacă daune. Nu se știe clar de ce începe acest răspuns greșit.
• Infecții virale: Unele virusuri pot declanșa SM prin afectarea sistemului imunitar. Există studii care sugerează o posibilă relație mai ales între virusul Epstein-Barr și boală.
• Deficitul de vitamina D și expunerea redusă la lumina soarelui: Este remarcabil faptul că boala SM este observată mai frecvent în regiunile cu mai puțină lumină solară. Această situație este asociată cu efectul nivelurilor de vitamina D asupra sistemului imunitar.
• Fumatul: Fumatul poate atât să crească riscul de a dezvolta SM, cât și să contribuie la o progresie mai rapidă a bolii.
• Factorii de mediu: Se consideră că factori precum poluarea aerului, expunerea la toxine și stilul de viață pot avea, de asemenea, un efect asupra bolii.

Nu se așteaptă ca acești factori să provoace singuri boala SM. Boala se dezvoltă de obicei atunci când mai mulți factori se combină. Prin urmare, este important ca persoanele cu factori de risc să consulte fără întârziere un specialist, mai ales dacă prezintă simptome neurologice inexplicabile, pentru a controla evoluția bolii în timp.

Este boala SM genetică?

Una dintre cele mai frecvente întrebări despre scleroza multiplă este dacă boala este ereditară. SM nu este considerată o boală direct genetică. Totuși, se știe că predispoziția genetică poate juca un rol în dezvoltarea bolii.

În dezvoltarea SM, predispoziția genetică este evaluată împreună cu efectele de mediu și mecanismele legate de sistemul imunitar. Așa cum s-a menționat în secțiunea anterioară, factori precum infecțiile, nivelul de vitamina D și fumatul pot contribui, de asemenea, la procesul prin care apare această boală. Cu alte cuvinte, chiar dacă fondul genetic este favorabil, sunt adesea necesari factori declanșatori suplimentari pentru ca boala să se dezvolte.

Care sunt simptomele SM?

Simptomele SM pot apărea în moduri foarte diferite, în funcție de modul în care boala afectează sistemul nervos central. În timp ce la unii pacienți manifestările apar sub formă de pusee, la alții poate fi observată o progresie mai insidioasă.

Cele mai frecvente simptome ale bolii SM se dezvoltă în general din cauza afectării transmiterii nervoase și pot fi enumerate astfel:

• Vederea încețoșată, vederea dublă sau pierderea bruscă a vederii la un ochi se numără printre simptomele timpurii ale SM. Acest lucru apare atunci când nervul optic este afectat.
• Amorțeala resimțită mai ales la nivelul brațului, piciorului sau zonei feței este unul dintre semnele frecvente ale bolii.
• Pierderea forței musculare, problemele de echilibru și dificultatea la mers pot deveni mai vizibile în timp.
• Pot fi observate dificultăți în mișcările zilnice, căderi frecvente sau o senzație de amețeală.
• Poate apărea oboseală care nu dispare în ciuda odihnei.
• Din cauza implicării sistemului nervos, la unii pacienți se pot dezvolta tulburări de vorbire.
• Pot apărea manifestări precum urinare frecventă, senzație bruscă de urgență sau dificultate în a reține urina.

Deși simptomele bolii SM nu apar întotdeauna împreună, este important să consultați fără întârziere un specialist neurolog, mai ales în prezența unor manifestări neurologice inexplicabile, recurente sau care cresc treptat. Diagnosticul precoce joacă un rol extrem de important atât în stabilirea diagnosticului corect, cât și în crearea unui plan de tratament adecvat.

Cum este stadiul final al bolii SM?

Deoarece boala SM poate avea un curs progresiv, expresia „stadiu final” este folosită în general pentru a descrie perioadele avansate ale bolii. Totuși, acest proces nu progresează în același mod la fiecare pacient, iar unele persoane își pot continua viața mulți ani cu simptome ușoare.

Din acest motiv, stadiul final al bolii SM nu trebuie evaluat ca un tablou unic, clar definit, ci mai degrabă ca un proces variabil, specific fiecărui individ.

În stadiile avansate ale bolii, deteriorarea sistemului nervos crește din cauza efectelor puseelor care apar la intervale diferite. În funcție de această deteriorare, pot fi observate pierderi semnificative ale funcțiilor fizice și neurologice. Cea mai notabilă situație în această perioadă este o scădere serioasă a mobilității.

În plus, slăbiciunea musculară și problemele de echilibru pot progresa și pot face ca persoana să aibă nevoie de sprijin, precum baston, cadru de mers sau scaun cu rotile. La unii pacienți, capacitatea de a se deplasa independent poate fi pierdută în mare măsură.

În boala SM în stadiu avansat, nu doar sistemul de mișcare, ci și alte funcții ale corpului pot fi afectate. De exemplu, pot apărea dificultăți de control al vezicii urinare și al intestinelor, dificultăți de vorbire, probleme de înghițire și tulburări vizuale severe. În plus, funcțiile cognitive pot fi afectate. Pot fi resimțite încetiniri sau dificultăți în procesele de atenție, memorie și luare a deciziilor.

Totuși, boala SM nu ajunge la un stadiu atât de avansat la fiecare persoană. În prezent, datorită diagnosticului precoce, monitorizării regulate și abordărilor adecvate de tratament, progresia bolii poate fi încetinită semnificativ.

Este boala SM fatală?

Contrar convingerii comune, boala SM nu este considerată o boală direct fatală. Deși boala în sine nu reprezintă în mod direct un risc vital, unele complicații care pot apărea în stadiile avansate pot implica riscuri importante.

În special, infecțiile care se dezvoltă din cauza mobilității restrânse, pătrunderea alimentelor în căile respiratorii din cauza dificultății de înghițire sau slăbirea stării generale de sănătate pot duce la consecințe grave. Astfel de riscuri sunt observate mai ales în cazurile în care boala este avansată și necontrolată.

Deși SM nu este considerată o boală fatală, este o afecțiune cronică ce trebuie luată în serios și monitorizată îndeaproape. Dacă aveți îngrijorări legate de boală sau observați schimbări ale simptomelor, este important să consultați un specialist neurolog și să primiți informații despre opțiunile de tratament.

Există tratament pentru boala SM?

În prezent, nu există un tratament care să elimine complet boala SM. Totuși, acest lucru nu înseamnă că boala nu poate fi controlată. Datorită medicinei moderne, există multe opțiuni eficiente de tratament care încetinesc evoluția SM, reduc puseele și îmbunătățesc calitatea vieții.

Tratamentul SM este planificat în general în funcție de tipul și severitatea bolii, precum și de caracteristicile individuale ale persoanei. Scopul principal al tratamentului nu este eliminarea completă a bolii, ci încetinirea progresiei, controlul puseelor și ameliorarea simptomelor existente.

Datorită acestei abordări, mulți pacienți își pot menține o viață independentă și activă timp de mulți ani, fără a avea nevoie de ajutorul altor persoane. Metodele utilizate pentru tratamentul bolii SM pot fi, în general, grupate sub mai multe categorii:

• Tratamentul puseelor: În timpul puseelor de SM, medicamentele care conțin cortizon sunt utilizate în general pentru a controla rapid manifestările care apar. Acest tratament poate ajuta la scurtarea duratei puseelor și, astfel, la reducerea daunelor cauzate de acestea.
• Tratamente modificatoare ale bolii: Aceste medicamente urmăresc să încetinească procesul prin care sistemul imunitar deteriorează sistemul nervos. Atunci când sunt utilizate regulat, ele pot reduce frecvența puseelor și pot încetini progresia bolii.
• Tratamente orientate către simptome: Acestea sunt tratamente de susținere menite să amelioreze simptomele care afectează viața de zi cu zi, precum spasmele musculare, durerea, oboseala și problemele vezicii urinare.
• Fizioterapie și reabilitare: Acestea sunt foarte importante pentru păstrarea mobilității, creșterea forței musculare și susținerea echilibrului. Programele regulate de exerciții și reabilitare pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

Ce explică medicii de la Aktif International Hospital despre procesul de tratament al SM

Boala SM este o afecțiune ale cărei simptome și severitate a progresiei variază de la o persoană la alta, iar din cauza acestei variabilități are un spectru foarte larg.

La un capăt al acestui spectru se află pacienții care, de obicei din cauza diagnosticului și tratamentului întârziat, trebuie să trăiască o viață în mare măsură dependentă de alții; la celălalt capăt se află pacienții care nu au avut niciun puseu timp de mulți ani, care au un interval foarte lung între un puseu și altul și care își mențin o viață complet independentă.

Faptul că spectrul bolii SM este atât de larg subliniază importanța critică a diagnosticului precoce în menținerea bolii sub control. Din acest motiv, dacă sunt observate simptomele enumerate mai sus, este foarte important să se ia în considerare posibilitatea SM.

Dacă simptomele sugerează posibilitatea SM, diagnosticul trebuie clarificat prin metode imagistice sau, dacă este necesar, prin teste precum puncția lombară, iar după confirmarea diagnosticului, planificarea tratamentului trebuie realizată în funcție de tabloul clinic rezultat.

Din cauza daunelor cauzate de puseele care apar la început, situația, adesea interpretată de rudele pacienților ca descurajatoare, poate fi inversată în timp prin metoda corectă de tratament aplicată pacienților, iar aceștia se pot recupera din nou în mare măsură.

În funcție de evoluția prezentată de pacient și de rezultatele RMN obținute de la pacient la anumite intervale, poate fi necesar să se facă modificări în planul de tratament aplicat pacientului. Prin urmare, este foarte important ca pacientul să fie urmărit în mod regulat de medici specialiști.

Un alt aspect care trebuie subliniat aici este potrivirea dintre pacient și medicament. Din punct de vedere medical, nu este posibil să se administreze orice medicament oricărui pacient. Pentru ca anumite medicamente să fie administrate, anumite rezultate ale analizelor pacientului trebuie să fie potrivite și să nu împiedice utilizarea acelui medicament. Vom examina acest subiect mai detaliat în următoarea secțiune.

Sunt medicamentele pentru SM potrivite pentru fiecare pacient? Au efecte secundare?

Medicamentele utilizate în tratamentul SM joacă un rol important în încetinirea evoluției bolii și în controlul puseelor. Totuși, aceste medicamente nu sunt potrivite în același mod pentru fiecare pacient. Prin urmare, planul de tratament trebuie personalizat. Cu alte cuvinte, același medicament nu este administrat fiecărui pacient cu SM.

La alegerea medicamentului, sunt luați în considerare mulți factori, precum tipul bolii, frecvența puseelor, manifestările actuale, vârsta, bolile asociate și chiar stilul de viață. Prin urmare, un tratament care este foarte eficient la un pacient poate să nu ofere același rezultat la alt pacient sau poate să nu fie potrivit.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare sunt efectele secundare. Deoarece multe medicamente pentru SM acționează prin influențarea sistemului imunitar, pot apărea unele efecte secundare. Totuși, aceste efecte secundare nu apar la fiecare pacient și sunt adesea la un nivel controlabil.

Efectele secundare frecvente care pot fi întâlnite în timpul utilizării medicamentelor pentru SM pot include următoarele:

• Roșeață, durere sau sensibilitate la locul injectării
• Simptome asemănătoare gripei, precum slăbiciune, febră și dureri musculare
• Durere de cap și oboseală
• Greață sau manifestări ale sistemului digestiv
• Risc crescut de infecție din cauza suprimării sistemului imunitar

În cazuri mai rare, pot fi observate modificări ale funcțiilor hepatice, diferențe ale valorilor sanguine sau reacții mai grave ale sistemului imunitar. Prin urmare, este foarte important ca persoanele care primesc tratament pentru SM să fie monitorizate prin analize de sânge regulate, examinări RMN și controale medicale.

Întrebări frecvente

Este SM o boală contagioasă?

Scleroza multiplă nu este o boală contagioasă. Nu se transmite de la o persoană la alta prin contact, respirație, sânge sau orice interacțiune zilnică. A sta în același mediu, a folosi aceleași obiecte sau a avea contact apropiat nu determină răspândirea bolii SM.

Pot femeile cu SM să rămână însărcinate?

Femeile cu SM pot rămâne însărcinate și pot avea o sarcină sănătoasă. Boala SM nu este o boală care afectează direct fertilitatea. Totuși, atunci când se planifică o sarcină, evoluția bolii și medicamentele utilizate trebuie luate în considerare.

Unele medicamente pentru SM pot necesita oprirea sau schimbarea înainte de sarcină. Prin urmare, este important ca pacientele cu SM care planifică o sarcină să parcurgă procesul împreună cu un specialist neurolog și un medic obstetrician-ginecolog, pentru a-l gestiona în siguranță.

Pot pacienții cu SM să facă sport sau exerciții fizice?

Pacienții cu SM pot face sport și exerciții fizice. De fapt, activitatea fizică planificată corect este o parte importantă a gestionării bolii. Exercițiile regulate pot ajuta la păstrarea forței musculare, îmbunătățirea echilibrului și reducerea senzației de oboseală.

Totuși, activitățile prea solicitante, care cresc prea mult temperatura corpului, pot agrava simptomele la unele persoane. Prin urmare, programul de exerciții trebuie adaptat capacității persoanei și, dacă este posibil, planificat împreună cu un fizioterapeut. Activități precum înotul, mersul pe jos, exercițiile ușoare de rezistență și yoga sunt în general mai bine tolerate.

Există un program special de nutriție pentru pacienții cu SM?

Nu există un program special de nutriție pentru pacienții cu SM. Totuși, este recomandată o abordare nutrițională care susține sănătatea generală. O dietă care include legume, fructe, cereale integrale, grăsimi sănătoase și proteine adecvate poate contribui la echilibrarea sistemului imunitar.

Evitarea alimentelor foarte procesate, a grăsimilor saturate și a consumului de zahăr poate fi, de asemenea, benefică. În plus, nivelurile de vitamina D pot fi importante la unii pacienți, iar suplimentarea poate fi necesară în caz de deficit. Cel mai bine este ca pacienții cu SM să își consulte medicul înainte de a utiliza orice supliment sau de a urma o dietă specială.

Poate vremea caldă sau baia să agraveze simptomele SM?

Vremea caldă, băile fierbinți sau situații precum utilizarea saunei pot provoca o creștere temporară a simptomelor la unii pacienți cu SM. Acest lucru este cunoscut drept sensibilitate la căldură și apare din cauza încetinirii transmiterii nervoase. Manifestări precum vederea încețoșată, oboseala sau slăbiciunea musculară pot deveni mai vizibile la căldură.

Totuși, aceste efecte nu sunt, în general, permanente, iar simptomele se ameliorează atunci când temperatura corpului revine la normal. Prin urmare, evitarea mediilor extrem de calde, încercarea de a rămâne la răcoare și alegerea apei călduțe în locul unui duș fierbinte pot ajuta la controlul simptomelor.