Care sunt simptomele SIDA?

Timp estimat de citire: 7 minute și 42 secunde

Care este diferența dintre HIV și SIDA?

Deși HIV și SIDA sunt adesea folosite în mod interschimbabil, ele se referă de fapt la stadii diferite ale aceleiași boli. SIDA este o abreviere pentru „sindromul imunodeficienței dobândite”. HIV este o abreviere pentru „virusul imunodeficienței umane”.

HIV este un virus care atacă sistemul imunitar și slăbește capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor. SIDA este stadiul cel mai avansat al infecției cu HIV. Când virusul rămâne în organism pentru o perioadă lungă de timp și atacă sistemul imunitar în acest interval, sistemul imunitar este grav afectat, ceea ce duce la stadiul de SIDA.

În termeni mai simpli, HIV este un virus care poate fi contractat, iar SIDA este o afecțiune care se poate dezvolta dacă virusul nu este tratat corespunzător, provocând leziuni grave sistemului imunitar. De-a lungul anilor, s-au înregistrat progrese semnificative în tratamentul HIV. Drept urmare, în prezent este posibilă prevenirea dezvoltării SIDA la multe persoane infectate cu HIV, în special prin diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat.

Ce este SIDA?

SIDA este un sindrom care apare atunci când HIV provoacă leziuni grave sistemului imunitar al unei persoane. În acest stadiu, organismul devine vulnerabil la infecții oportuniste. Infecțiile oportuniste (IO) sunt boli care, de obicei, nu provoacă leziuni unei persoane cu un sistem imunitar sănătos, dar pot include anumite tipuri de cancer, pneumonie sau infecții fungice.

În SIDA, sistemul imunitar devine atât de slab încât rezistența organismului la infecții care nu ar afecta o persoană sănătoasă este redusă, iar sistemul imunitar nu este capabil să dezvolte o apărare.

Deci, cum se diagnostichează SIDA? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să discutăm despre celulele CD4. Corpul nostru conține celule albe numite celule CD4, care sunt foarte importante pentru funcționarea sănătoasă a sistemului nostru imunitar. Numărul acestor celule indică, de asemenea, starea de sănătate a sistemului imunitar. Acest număr variază de la o persoană la alta. Valori diferite la adulți și tineri sunt normale, dar intervalul normal este de aproximativ 500 până la 1.500. Numărul acestor celule CD4 este foarte important în diagnosticarea SIDA.

SIDA este diagnosticată atunci când o persoană cu HIV are un număr foarte scăzut de celule CD4 sau dezvoltă anumite infecții sau tipuri de cancer asociate cu o supresie imunitară severă. Dacă nu este tratat, SIDA scurtează semnificativ speranța de viață, dar evoluția sa poate fi de obicei prevenită sau întârziată cu îngrijiri adecvate.

Care sunt simptomele SIDA?

Deoarece SIDA este stadiul cel mai avansat al HIV, sistemul imunitar este în mare parte ineficient în acest stadiu. Simptomele asociate SIDA sunt de obicei rezultatul infecțiilor sau bolilor care apar deoarece sistemul imunitar nu este suficient de puternic pentru a combate infecțiile. Simptomele pot varia în funcție de individ și de infecțiile oportuniste implicate.

Unele semne și simptome comune ale SIDA includ:

• Pierdere rapidă în greutate
• Febră recurentă
• Transpirație excesivă noaptea
• Oboseală extremă și inexplicabilă
• Umflarea prelungită a ganglionilor limfatici din axile, inghinale sau gât
• Diaree care durează mai mult de o săptămână
• Leziuni în gură, anus sau organele genitale
• Pneumonie
• Durere în gât
• Pierderea memoriei, depresie și alte tulburări neurologice

Este important să rețineți că aceste simptome pot fi asociate și cu alte probleme de sănătate. Un diagnostic definitiv poate fi pus numai de un medic specialist. Dacă apar astfel de simptome, este necesar să solicitați imediat asistență medicală, pentru a se putea pune un diagnostic definitiv și a se administra tratamentul corect.

Cum se transmite HIV? Cum se transmite SIDA?

SIDA este stadiul avansat al HIV. Dacă nu este tratat pentru o perioadă lungă de timp, HIV slăbește sistemul imunitar și evoluează spre SIDA. Prin urmare, HIV este cel care se transmite, nu SIDA în sine.

HIV se transmite prin anumite fluide corporale, cum ar fi sângele, sperma, secrețiile vaginale, secrețiile rectale și laptele matern. Pentru ca infecția să aibă loc, virusul trebuie să pătrundă în fluxul sanguin. Virusul pătrunde de obicei în fluxul sanguin prin următoarele căi:

• Contact sexual neprotejat cu o persoană seropozitivă
• Utilizarea în comun a acelor sau seringilor contaminate cu sânge infectat cu HIV
• Transfuzii de sânge sau transplanturi de organe care nu au fost testate corespunzător (rare în țările cu proceduri stricte de screening)
• De la mamă la copil în timpul nașterii sau alăptării

Modalități de a vă proteja împotriva HIV

Cunoașterea modului de transmitere a HIV oferă indicii importante despre cum vă puteți proteja împotriva acestui virus. Prin urmare, este important să înțelegeți mai întâi ce este HIV și cum se transmite. Înțelegerea modului de transmitere a virusului ajută oamenii să ia decizii informate care reduc riscul de infectare. Prevenirea HIV și protejarea împotriva acestui virus nu are legătură cu frica, ci cu cunoașterea, responsabilitatea și alegerile proactive.

Unele dintre cele mai eficiente metode de a vă proteja împotriva HIV sunt:

• Sexul protejat: Fluidele corporale ale persoanelor infectate cu HIV sunt una dintre căile de transmitere a virusului. Prin urmare, este extrem de important să utilizați prezervative în timpul tuturor tipurilor de contact sexual (vaginal, anal și oral). Prezervativele pot preveni schimbul de fluide corporale care pot cauza transmiterea HIV.
• Testarea regulată și informarea cu privire la starea de sănătate a partenerului: Este important ca persoanele care sunt susceptibile de a fi purtătoare de HIV și care au mai mulți parteneri sexuali să se testeze regulat pentru HIV. Dacă ambii parteneri își cunosc statutul HIV, pot lua măsuri pentru a se proteja reciproc.
• PrEP (profilaxie pre-expunere): PrEP este un medicament administrat zilnic persoanelor care sunt HIV-negative, dar prezintă un risc ridicat de infecție. Când este luat în mod regulat, poate reduce riscul de infectare cu HIV prin contact sexual cu până la 99%.
• Nu împărțiți ace sau seringi: HIV nu se transmite decât prin contact sexual, injectare, tăieturi sau răni deschise. Prin urmare, trebuie evitată împărțirea oricărui tip de instrument tăietor sau echipament de injectare. Dacă utilizați medicamente injectabile, folosiți întotdeauna ace curate și nu le împărțiți cu nimeni.
• Asigurați-vă că materialele utilizate pentru recoltarea și donarea de sânge sunt sterile: În țările cu sisteme de sănătate puternice, sângele donat este testat riguros. Cu toate acestea, dacă urmați proceduri medicale în zone cu resurse limitate, asigurați-vă că transfuziile de sânge sau injecțiile provin din surse sigure și de încredere.
• Tratamentul pentru femeile însărcinate seropozitive: Dacă sunteți seropozitivă și sunteți însărcinată, începerea tratamentului antiretroviral din timp poate reduce semnificativ riscul de transmitere a virusului la copilul dumneavoastră.

Prin combinarea acestor strategii și prin informarea continuă, oamenii pot reduce semnificativ riscul de infectare cu HIV și pot prelua controlul asupra sănătății lor sexuale și generale.

Un copil născut dintr-o mamă seropozitivă trebuie să fie seropozitiv?

HIV poate fi transmis de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că virusul va fi transmis copilului. Riscul de transmitere poate fi redus semnificativ, mai ales dacă afecțiunea este depistată din timp și se administrează tratamentul adecvat.

Dacă o femeie gravidă seropozitivă primește terapie antiretrovirală (ART) în timpul sarcinii și nașterii, iar copilul primește tratament preventiv după naștere, probabilitatea ca acesta să fie seropozitiv scade sub 1%. Un alt aspect important în această etapă este alăptarea. HIV poate fi transmis copilului prin alăptare. Din acest motiv, după naștere, bebelușului i se poate administra lapte praf în loc de lapte matern. Acesta este un pas important în reducerea riscului de infecție pentru bebeluș.

HIV poate fi tratat? Există un leac pentru SIDA?

Din păcate, nu există un leac definitiv pentru HIV sau SIDA, care este stadiul avansat al HIV. Cu toate acestea, dacă boala este depistată în stadii incipiente, există tratamente disponibile care pot reduce semnificativ riscul de deces pentru persoanele infectate.

HIV poate fi gestionat eficient cu terapia antiretrovirală (ART), care este o combinație de medicamente care reduc cantitatea de virus din organism la niveluri foarte scăzute sau chiar nedetectabile. Scopul acestui tratament este de a încetini răspândirea virusului în organism, de a controla numărul acestuia și de a întări sistemul imunitar. Acest lucru îmbunătățește calitatea vieții persoanei și o ajută să reziste la alte boli. Cu un tratament consecvent, persoanele cu HIV pot duce o viață lungă și sănătoasă, iar boala poate să nu progreseze niciodată către SIDA.

Cu toate acestea, așa cum am menționat la început, în prezent nu există un tratament pentru HIV sau SIDA. Tratamentele disponibile nu elimină complet virusul, dar îl țin sub control fără a afecta sistemul imunitar. Desigur, pentru ca tratamentul să aibă succes, persoanele trebuie să continue să ia aceste medicamente pentru tot restul vieții.

Ce înseamnă „nedetectabil” în tratamentul HIV?

Termenul „nedetectabil” înseamnă că încărcătura virală din sânge este prea mică pentru a fi detectată în testele de laborator standard atunci când se analizează sângele persoanei infectate. Această încărcătură virală scăzută este obiectivul terapiei antiretrovirale (ART) și indică faptul că virusul este sub control excelent.

Atingerea și menținerea unei încărcături virale nedetectabile oferă două beneficii importante:

• Protecția sănătății: ajută la protejarea sistemului imunitar și previne progresia către SIDA.
• Prevenirea transmiterii: cercetările arată că persoanele cu o încărcătură virală nedetectabilă nu pot transmite HIV partenerilor sexuali. Acest concept este cunoscut sub denumirea de U=U (Undetectable = Untransmittable, nedetectabil = netransmisibil).

Pentru a atinge un statut nedetectabil, este esențial să luați medicamentele în mod constant și cu atenție, să vă supuneți monitorizării regulate și să faceți analize de sânge pentru a urmări virusul.