Ce cauzează acumularea de lichid în plămâni?

Timp estimat de citire: 10 minute și 31 secunde

Ce este efuziunea pleurală? Ce este edemul pulmonar?

Afecțiunea, denumită în mod obișnuit acumulare de lichid în plămâni, are două forme medicale diferite. Una este edemul pulmonar, iar cealaltă este efuziunea pleurală. Mai întâi, să analizăm mai îndeaproape aceste două concepte pentru a înțelege asemănările și diferențele dintre ele din perspectivă medicală.

Alveolele, sau saculețele de aer, din plămâni sunt esențiale pentru sistemul nostru respirator, deoarece facilitează schimbul de gaze. Saculețele alveolare realizează acest schimb de gaze permițând oxigenului să treacă în sânge și dioxidului de carbon să fie expulzat. Când lichidul se acumulează în aceste mici saculețe de aer în loc de aer, apare o afecțiune numită edem pulmonar.

Când alveolele se umplu cu lichid, plămânii au dificultăți în a funcționa corect. Incapacitatea plămânilor de a funcționa corect duce la dificultăți de respirație și la scăderea transportului de oxigen către restul corpului. Această afecțiune nu este o boală în sine, ci mai degrabă un simptom grav al unei probleme subiacente legate de funcția cardiacă. De exemplu, când ventriculul stâng al inimii nu poate pompa sângele în mod eficient, presiunea din vasele de sânge ale plămânilor poate crește, provocând scurgerea de lichid în țesutul pulmonar.

Edemul pulmonar se poate dezvolta brusc (acut) sau treptat, în timp (cronic). În ambele cazuri, este necesară evaluarea medicală urgentă și tratamentul pentru a evita complicațiile care pot pune viața în pericol.

Efuziunea pleurală este acumularea de lichid între membranele pulmonare (pleura), adică în spațiul care înconjoară plămânii. Acest lichid se acumulează între membrana care acoperă suprafața exterioară a plămânilor și membrana care acoperă peretele toracic. Acesta împiedică plămânii să se extindă, provocând dificultăți de respirație.

Deși ambele sunt denumite în mod obișnuit „lichid în plămâni”, edemul pulmonar este acumularea de lichid în interiorul plămânilor, în timp ce efuziunea pleurală este acumularea de lichid între membranele care înconjoară plămânii. Prin urmare, abordările de diagnostic și tratament sunt diferite.

Ce cauzează acumularea de lichid în plămâni?

Cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de „lichid în plămâni”, această afecțiune poate face referire, de fapt, la două probleme medicale diferite: edem pulmonar și efuziune pleurală. Ambele afecțiuni sunt caracterizate de acumularea anormală de lichid în jurul sau în interiorul plămânilor. Cu toate acestea, în aceste două exemple, afecțiunea apare în părți diferite ale sistemului respirator și din motive diferite.

Pentru a răspunde corect la întrebarea „Ce cauzează lichidul în plămâni?”, să facem mai întâi distincția între aceste două afecțiuni și să răspundem la întrebare pentru fiecare dintre ele.

Edemul pulmonar se referă la acumularea de lichid în țesutul pulmonar, în special în alveole, care sunt mici saculețe de aer responsabile de schimbul de oxigen. Cauzele edemului pulmonar sunt, în general, împărțite în două categorii:

• Edemul pulmonar cardiac este de obicei rezultatul unor probleme cardiace, cel mai frecvent insuficiența cardiacă congestivă. Când partea stângă a inimii nu poate pompa sângele în mod eficient, presiunea crește în vasele de sânge ale plămânilor și împinge lichidul în spațiile alveolare.
• Edemul pulmonar non-cardiac apare fără implicarea directă a inimii. În schimb, poate rezulta din afecțiuni care afectează țesutul pulmonar sau perturbă echilibrul lichidelor, cum ar fi:
  • Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS)
  • Inhalarea de substanțe toxice
  • Infecții severe sau sepsis
  • Insuficiență renală
  • Altitudine mare (ca în cazul edemului pulmonar de altitudine)
  • Medicație excesivă sau anumite medicamente
  • Traume grave sau intervenții chirurgicale

Termenul „apă în plămâni” se poate referi și la efuziunea pleurală, care este acumularea de lichid între straturile de țesut (pleura) care înconjoară plămânii. Deși această afecțiune diferă de edemul pulmonar, în uzul cotidian este adesea confundată cu acesta. Cauzele frecvente ale efuziunii pleurale includ:

• Pneumonie
• Insuficiență cardiacă
• Anumite tipuri de cancer
• Tuberculoză
• Boli hepatice sau renale
• Inflamația pleurală (pleurezie)
• Boli autoimune sau reumatice
• Traumatisme toracice

În rezumat, edemul pulmonar se caracterizează prin acumularea de lichid în plămâni și este adesea asociat cu leziuni cardiace sau pulmonare. Efuziunea pleurală, pe de altă parte, se caracterizează prin acumularea de lichid în jurul plămânilor și poate fi cauzată de o gamă mai largă de boli sistemice sau localizate.

Ambele afecțiuni necesită asistență medicală imediată. Diagnosticul precis este esențial pentru determinarea metodei corecte de tratament.

Care sunt simptomele edemului pulmonar?

Simptomele efuziunii pleurale pot varia în funcție de cantitatea de lichid, gravitatea acesteia, viteza de acumulare și cauza care stă la baza acesteia. Acumulările mici de lichid pot fi asimptomatice, dar acumulările moderate sau mari pot afecta grav performanța respiratorie.

Cele mai frecvente simptome ale edemului pulmonar sunt enumerate mai jos:

• Dificultăți de respirație: Dificultățile de respirație sunt cel mai frecvent simptom. Acestea pot crește în timpul activității fizice sau când stați culcat pe spate.
• Dureri în piept: Se simt ca o durere ascuțită, înțepătoare. Pot să se agraveze la respirație profundă, tuse sau mișcare.
• Tuse uscată: De obicei, este o tuse persistentă, neproductivă.
• Respirație rapidă și superficială: Respirația rapidă poate fi cauzată de incapacitatea plămânilor de a se extinde complet.
• Oboseală și slăbiciune: Corpul poate fi epuizat din cauza aportului insuficient de oxigen.
• Febră: Dacă efuziunea pleurală este cauzată de o infecție (cum ar fi pneumonia sau tuberculoza), poate apărea febră.
• Dureri de spate sau de umăr: În unele cazuri, durerea se poate extinde dincolo de piept.

Dacă efuziunea pleurală se dezvoltă rapid, simptomele pot apărea brusc și pot fi severe. În acest caz, pacientul poate necesita îngrijiri medicale imediate. În plus, dacă pacientul are alte boli subiacente, poate prezenta simptome suplimentare, în funcție de tipul bolii. Prin urmare, este important să consultați un medic pentru un diagnostic definitiv și să efectuați testele imagistice necesare. După teste, medicul dumneavoastră va evalua corect starea dumneavoastră, va pune un diagnostic și va planifica tratamentul adecvat.

Cum se diagnostichează acumularea de lichid în plămâni?

Diagnosticul de efuziune pleurală se pune după ce medicul ascultă plângerile pacientului, examinează fizic pacientul și apoi efectuează unele teste imagistice și de laborator, dacă se consideră necesar. În timpul acestui proces, scopul medicului dumneavoastră nu este numai de a detecta acumularea de lichid în plămâni, ci și de a înțelege exact unde și de ce s-a format acest lichid.

Principalele metode utilizate în diagnosticul acumulării de lichid în plămâni pot fi enumerate după cum urmează:

Examen fizic: Medicul dumneavoastră va asculta sunetele din plămâni cu un stetoscop. Dacă există efuziune pleurală, sunetul auzit în această zonă va fi redus sau nu se va auzi deloc. În plus, în zona în care se află lichidul se poate auzi un sunet de percuție surd, numit „matitate”.

Metode imagistice: După examenul fizic, medicul dumneavoastră va face câteva evaluări preliminare. Pentru a clarifica aceste evaluări, vă poate recomanda câteva metode imagistice. Principalele metode sunt următoarele.

• Radiografia toracică: Aceasta este prima metodă imagistică utilizată. Dacă există acumulare de lichid în spațiul pleural, se observă o opacitate (alb) în părțile inferioare ale plămânului.
• Ecografia: Aceasta este utilizată pentru a determina mai precis cantitatea și localizarea lichidului. De asemenea, este preferată ca ghid în timpul procedurii de prelevare de lichid (toracocenteză).
• Tomografia computerizată (CT): Se utilizează pentru a înțelege cauza care stă la baza efuziunii pleurale și pentru a examina în detaliu țesutul pulmonar și membranele pleurale.

Toracocenteza (prelevarea de lichid): Dacă se detectează efuziune pleurală la pacient, medicul prelevează de obicei o probă din lichidul acumulat utilizând o procedură numită toracocenteză. Lichidul este drenat cu ajutorul unui ac subțire și analizat într-un laborator pentru a depista eventuale infecții, inflamații și cancer.

Aceste analize determină cauza lichidului și indică dacă efuziunea pleurală se datorează unei afecțiuni sistemice, cum ar fi insuficiența cardiacă, sau unei probleme locale, cum ar fi o infecție sau o tumoare. Pe baza rezultatelor, se planifică un tratament adecvat.

Cum se tratează edemul pulmonar?

Scopul tratamentului edemului pulmonar este de a ameliora simptomele, cum ar fi dificultăți de respirație și disconfort toracic, de a elimina excesul de lichid și de a trata boala care stă la baza acestuia. Prin urmare, tratamentul efuziunii pleurale depinde de cauza acumulării de lichid și de cantitatea de lichid acumulat.

Lista următoare prezintă pașii care pot fi urmați în timpul procesului de tratament.

Tratamentul cauzei subiacente

Cel mai important pas în tratarea efuziunii pleurale este tratarea problemei care stă la baza acumulării de lichid. Odată ce sursa lichidului și cauza acumulării acestuia sunt controlate, efuziunea se poate rezolva de la sine. Câteva cauze frecvente ale acestei probleme includ:

• Insuficiență cardiacă: tratată cu diuretice și medicamente care îmbunătățesc funcția cardiacă.
• Infecție (de exemplu, pneumonie sau tuberculoză): tratată cu antibiotice sau medicamente împotriva tuberculozei.
• Efuziune asociată cancerului: poate necesita chimioterapie, radioterapie sau terapii țintite.
• Boli autoimune: tratate cu corticosteroizi sau alte medicamente imunomodulatoare.

Drenarea lichidului (toracocenteză)

Când efuziunea provoacă dificultăți severe sau disconfort în respirație, se efectuează o procedură numită toracocenteză. Această procedură implică introducerea unui ac subțire sau a unui tub în peretele toracic pentru a îndepărta lichidul. Aceasta oferă o ușurare imediată și poate ajuta, de asemenea, în procesul de diagnosticare, permițând examinarea lichidului.

Efuziuni recurente sau complicate

În unele cazuri, mai ales dacă lichidul reapare frecvent sau se infectează, pot fi necesare intervenții mai avansate. Aceste intervenții pot fi enumerate după cum urmează:

• Plasarea unui tub toracic: În special în cazurile de empiem (infecție a lichidului), se poate introduce un tub în torace pentru drenaj continuu.
• Desis pleural: Această procedură implică injectarea unei substanțe chimice (cum ar fi talc) în spațiul pleural pentru a împiedica aderarea plămânului la peretele toracic și pentru a preveni acumularea viitoare de lichid. Este utilizată în mod obișnuit în cazurile de acumulare de lichid asociată cu cancerul.
• Cateter pleural: dacă efuziunile sunt cronice și recurente, se poate introduce un cateter mic, în formă de tunel, pentru a permite pacienților să dreneze lichidul acasă.
• Chirurgical: în cazuri rare și complexe, pot fi necesare proceduri precum chirurgia toracoscopică asistată de video (VATS) pentru a îndepărta lichidul dens, țesutul infectat sau tumorile.