Ce este cancerul de stomac? Simptome și tratament

Timp estimat de citire: 9 minute și 13 secunde

Ce trebuie să știți despre cancerul de stomac

Cancerul de stomac poate fi dificil de recunoscut deoarece, în special în stadiile incipiente, poate imita tulburări digestive frecvente. Simptome precum indigestia, disconfortul în zona stomacului sau modificările apetitului nu indică întotdeauna prezența cancerului. Cu toate acestea, dacă aceste simptome persistă, devin mai evidente sau sunt însoțite de manifestări precum pierderea în greutate și anemia, este recomandată efectuarea unei evaluări medicale complete sub supravegherea unui medic specialist.

Pentru persoanele diagnosticate cu cancer de stomac și pentru apropiații acestora, incertitudinea asociată bolii poate fi epuizantă și dificilă din punct de vedere emoțional. În cadrul acestui proces, sunt luate în considerare împreună tipul cancerului, gradul de extindere al acestuia, starea generală de sănătate a persoanei și obiectivele tratamentului. Abordarea actuală presupune planificarea întregului proces, de la diagnostic până la monitorizarea după tratament, prin colaborarea specialiștilor în gastroenterologie, anatomie patologică, radiologie, oncologie medicală, chirurgie generală și, atunci când este necesar, nutriție.

Ce este cancerul de stomac?

Cancerul de stomac se referă la prezența unor tumori maligne care se dezvoltă din celulele ce căptușesc suprafața interioară a stomacului. Majoritatea cazurilor fac parte dintr-un grup de tumori cunoscute sub denumirea de adenocarcinoame. Aceste tumori se pot dezvolta în diferite zone ale stomacului și pot avea comportamente biologice diferite. Formele mai puțin frecvente, inclusiv limfoamele, tumorile stromale gastrointestinale și tumorile neuroendocrine, necesită abordări diferite în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul.

Pe lângă localizarea tumorii în stomac, mai mulți alți factori pot influența evoluția bolii. Printre cei mai importanți se numără profunzimea cu care tumora a pătruns în peretele stomacului, dacă a ajuns la ganglionii limfatici din apropiere și dacă s-a răspândit la organe aflate la distanță. Examinările anatomopatologice pot analiza, de asemenea, caracteristici biologice precum HER2, PD-L1 și instabilitatea microsatelitară. Informațiile obținute în urma acestor evaluări pot ajuta la stabilirea posibilității ca terapiile țintite sau imunoterapia să fie potrivite pentru anumiți pacienți și pot orienta elaborarea unui plan de tratament individualizat.

Ce simptome necesită o evaluare medicală?

La pacienții cu boală aflată într-un stadiu incipient, cancerul de stomac poate să nu provoace simptome evidente. Atunci când apar, simptomele pot semăna cu cele asociate ulcerului gastric, refluxului, gastritei sau altor afecțiuni digestive. Din acest motiv, nu este indicat să se tragă concluzii pe baza unui singur simptom fără o evaluare medicală. Informații precum durata simptomelor, intensitatea acestora și prezența altor manifestări trebuie evaluate de un medic specialist.

Este deosebit de important să solicitați o evaluare medicală fără întârziere dacă apar următoarele manifestări:

• Pierdere inexplicabilă în greutate, scăderea apetitului sau senzația de sațietate după consumarea unei cantități mici de alimente
• Dureri persistente de stomac, indigestie, greață sau dificultăți la înghițire
• Scaune de culoare neagră, sânge în vărsături sau anemie prin deficit de fier
• Oboseală accentuată, vărsături recurente sau balonare abdominală

Multe dintre aceste simptome pot apărea și din cauze care nu au legătură cu cancerul de stomac. Indiferent de cauză, este extrem de important ca persoanele care prezintă simptome persistente, manifestări apărute recent sau antecedente familiale de cancer de stomac să nu amâne evaluarea medicală.

Factori de risc și o abordare realistă a prevenției

Printre factorii care pot contribui la creșterea riscului de apariție a cancerului de stomac se numără:

• Infecția cu Helicobacter pylori: Această infecție reprezintă un factor de risc important asociat cu inflamația de lungă durată a mucoasei stomacului și cu anumite modificări precanceroase. La pacienții pentru care este indicat, identificarea și tratarea infecției pot face parte din strategia de reducere a riscului.
• Alimentația și stilul de viață: Fumatul, alimentația bogată în produse excesiv de sărate sau afumate, consumul ridicat de carne procesată și anumite expuneri profesionale sau de mediu pot crește riscul.
• Predispoziția genetică și antecedentele familiale: Prezența cancerului de stomac în familie nu înseamnă neapărat că fiecare membru al familiei are un sindrom ereditar de cancer. Cu toate acestea, consilierea genetică poate fi luată în considerare în situații precum:
  • Cancer de stomac diagnosticat la mai mult de o rudă apropiată
  • Diagnosticarea bolii la o vârstă tânără
  • Prezența în familie a altor tipuri de cancer, precum cancerul de sân, ovarian sau colorectal

Prevenirea bolii nu poate fi redusă la o singură măsură care să ofere protecție absolută. Cu toate acestea, pot fi luate mai multe măsuri importante pentru reducerea riscului:

• Evitarea fumatului
• Adoptarea unei alimentații echilibrate care să includă legume și fructe proaspete
• Reducerea consumului inutil de sare și alimente procesate
• Neignorarea simptomelor gastrice persistente și evaluarea acestora de către un specialist

În cazul persoanelor cu risc mai ridicat, planurile de monitorizare și screening trebuie întotdeauna individualizate.

Cum se desfășoară diagnosticul cancerului de stomac?

Una dintre cele mai importante investigații atunci când există suspiciunea unui cancer de stomac este endoscopia digestivă superioară. În timpul acestei proceduri, medicul examinează direct esofagul, stomacul și duodenul cu ajutorul unei camere subțiri și flexibile. Dacă în timpul examinării este identificată o zonă suspectă, se poate preleva o biopsie. Diagnosticul definitiv este stabilit după examinarea probei de biopsie de către un medic anatomopatolog.

După confirmarea diagnosticului, următorul pas esențial îl reprezintă stabilirea stadiului bolii. Pot fi utilizate tomografia computerizată și, în unele cazuri, ultrasonografia endoscopică, imagistica prin rezonanță magnetică sau tomografia cu emisie de pozitroni combinată cu tomografia computerizată. Nu fiecare pacient are nevoie de toate aceste investigații. Examinările necesare sunt stabilite în funcție de localizarea tumorii, constatările inițiale și problema clinică specifică la care trebuie găsit un răspuns.

Raportul anatomopatologic are un rol central în planificarea tratamentului. Pe lângă tipul și gradul tumorii, rezultatele testelor moleculare pot fi, de asemenea, evaluate atunci când este necesar. Prelevarea corectă a probelor și evaluarea acestora de către o echipă de anatomie patologică cu experiență joacă un rol esențial în stabilirea celor mai potrivite opțiuni de tratament.

Care sunt opțiunile de tratament pentru cancerul de stomac?

Planul de tratament diferă în funcție de stadiul bolii. În stadiile incipiente, tumorile foarte superficiale care îndeplinesc anumite criterii pot fi îndepărtate prin tehnici endoscopice. Siguranța acestei opțiuni depinde de factori precum dimensiunea și profunzimea tumorii, caracteristicile sale celulare și riscul de răspândire la ganglionii limfatici.

În cazul bolii localizate, intervenția chirurgicală reprezintă una dintre principalele componente ale tratamentului. În funcție de localizarea tumorii, poate fi îndepărtată o parte sau totalitatea stomacului. Îndepărtarea corespunzătoare a ganglionilor limfatici relevanți în timpul intervenției este importantă atât pentru controlul bolii, cât și pentru stabilirea exactă a stadiului acesteia. Amploarea intervenției chirurgicale este planificată individual, cu scopul de a asigura siguranța oncologică și, în același timp, de a păstra cel mai bun rezultat funcțional posibil.

Unii pacienți pot primi chimioterapie înainte și după intervenția chirurgicală. Această abordare urmărește să reducă riscul unei boli microscopice care nu poate fi detectată prin metode imagistice și să îmbunătățească rezultatele tratamentului. Decizia privind tratamentul după intervenția chirurgicală este reevaluată în funcție de rezultatele anatomopatologice și de procesul de recuperare al pacientului. Radioterapia poate fi inclusă în planul de tratament în anumite situații clinice, deși nu este necesară în mod obișnuit pentru fiecare pacient.

Atunci când boala s-a extins dincolo de stomac, tratamentul urmărește în general controlarea cancerului, prelungirea supraviețuirii și reducerea simptomelor. Chimioterapia, terapiile țintite și imunoterapia pot fi luate în considerare la pacienții care prezintă biomarkeri corespunzători. Beneficiile așteptate ale acestor tratamente, posibilele efecte secundare și prioritățile persoanei trebuie discutate în mod clar.

Cum trebuie gestionate urmărirea și monitorizarea după tratament?

Finalizarea tratamentului activ pentru cancerul de stomac, inclusiv a intervenției chirurgicale, chimioterapiei sau radioterapiei, nu înseamnă că procesul de îngrijire s-a încheiat. Monitorizarea după tratament este extrem de importantă atât pentru identificarea precoce a unei posibile recidive a bolii, cât și pentru gestionarea efectelor secundare care pot apărea ca urmare a tratamentului.

Consultațiile de monitorizare pot fi programate, în general, mai frecvent în primii doi-trei ani, adesea la fiecare trei-șase luni, iar ulterior frecvența acestora poate fi redusă la o consultație anuală, în funcție de situația individuală a pacientului. Principalele evaluări din această perioadă pot include:

• Examinare clinică și evaluare fizică: Sub supravegherea medicului sunt evaluate starea generală de sănătate a pacientului, modificările greutății corporale și orice simptome apărute recent.
• Analize de sânge și teste biochimice: Pot fi monitorizate hemoleucograma completă, testele funcției hepatice și renale și, atunci când este considerat necesar, markeri tumorali precum CEA și CA 19-9.
• Metode imagistice: Tomografia computerizată sau ultrasonografia pot fi efectuate la intervale stabilite de medic pentru evaluarea abdomenului și plămânilor în vederea identificării unei posibile recidive.
• Endoscopie periodică: Endoscopia de control poate fi programată la anumite intervale pentru evaluarea țesutului gastric rămas sau a zonelor de conexiune chirurgicală după intervenție.

Dacă între consultațiile de monitorizare apar simptome noi, cum ar fi pierderea apetitului, scăderea rapidă în greutate, dificultăți la înghițire sau dureri abdominale, pacientul trebuie să contacteze medicul responsabil de monitorizare fără a aștepta următoarea consultație programată.

Nutriție, recuperare și calitatea vieții

Obiceiurile alimentare ale pacientului se pot modifica după o intervenție chirurgicală la nivelul stomacului sau după tratamente sistemice. În special atunci când stomacul a fost îndepărtat parțial sau complet, poate fi necesară consumarea unor mese mai mici și mai frecvente, asigurarea unui aport adecvat de proteine și un consum corespunzător de lichide. Nivelurile vitaminei B12, fierului, folatului, vitaminei D și calciului trebuie monitorizate. Atunci când este necesar, suportul nutrițional reprezintă o parte integrantă a tratamentului.

După intervenția chirurgicală, evacuarea rapidă a alimentelor din stomac poate provoca palpitații, transpirație, crampe abdominale sau diaree. Această afecțiune, cunoscută sub denumirea de sindrom de evacuare rapidă, poate fi adesea gestionată prin modificarea compoziției meselor și a obiceiurilor alimentare. Cu toate acestea, nu toate simptomele resimțite de pacient trebuie considerate automat ca făcând parte din procesul normal de recuperare. Simptomele noi, cele care se agravează sau cele care limitează activitățile zilnice trebuie discutate cu medicul.

Sprijinul psihologic reprezintă, de asemenea, o parte foarte importantă a procesului de tratament. Diagnosticul de cancer nu este doar o experiență fizică, ci are și efecte emoționale și sociale. Participarea activă a pacientului la luarea deciziilor privind tratamentul, sprijinul adecvat din partea familiei și ajutorul specialiștilor în sănătate mintală atunci când este necesar pot contribui la îmbunătățirea calității vieții.

Dacă aveți simptome persistente legate de stomac, cea mai sigură abordare este ca acestea să fie clarificate printr-o evaluare efectuată de un specialist, în loc să încercați să le interpretați pe cont propriu, în special prin intermediul căutărilor pe internet. Un diagnostic precoce și corect poate face o diferență semnificativă, deoarece permite planificarea opțiunilor de tratament fără întârzieri inutile.

Recomandările medicilor noștri din cadrul Unității de Oncologie a Spitalului Aktif International

I-am întrebat pe medicii noștri ce măsuri pot fi luate atât în lupta împotriva cancerului de stomac, cât și în procesul de prevenție. Am sintetizat principalele recomandări pe care medicii noștri doresc în mod special să le împărtășească pacienților și apropiaților acestora:

• Nu amânați evaluarea simptomelor gastrice persistente: Dacă disconfortul gastric durează câteva săptămâni sau mai mult, nu îl considerați pur și simplu „doar gastrită” sau „o indigestie obișnuită”. Consultați un specialist în gastroenterologie sau chirurgie generală. Diagnosticarea într-un stadiu incipient poate avea un impact semnificativ asupra rezultatelor tratamentului.
• Evitați tratamentele fără eficacitate demonstrată: Suplimentele pe bază de plante sau așa-numitele remedii „împotriva cancerului”, recomandate pe rețelele sociale sau de persoane din jur fără dovezi științifice, pot interacționa cu tratamentele medicale aflate în desfășurare, în special cu medicamentele utilizate în chimioterapie, și pot afecta ficatul sau rinichii. Nu utilizați produse suplimentare fără să vă consultați medicul.
• Nu ezitați să solicitați o a doua opinie medicală: Diagnosticul cancerului și planificarea tratamentului sunt procese complexe. Pe măsură ce planul de tratament devine mai clar, discutați deschis cu medicul toate întrebările pe care le aveți și, atunci când considerați necesar, nu ezitați să solicitați o a doua opinie din partea unor centre care oferă o abordare multidisciplinară prin intermediul unei comisii oncologice.
• Mențineți o comunicare strânsă cu medicul dumneavoastră: Comunicați medicului chiar și efectele secundare care pot părea minore și care apar în timpul sau după tratament, precum greața, pierderea apetitului, oboseala sau disconfortul emoțional. Medicina modernă oferă tratamente de susținere care pot contribui la gestionarea multor astfel de efecte secundare și la îmbunătățirea confortului în timpul tratamentului.
• Adoptați o abordare cuprinzătoare a întregului proces: Tratamentul cancerului nu se limitează la intervenția chirurgicală sau la medicamente. Pentru a sprijini întregul proces terapeutic, colaborați cu un specialist în nutriție care să vă ajute să mențineți o greutate adecvată și luați în considerare sprijinul psihologic pentru consolidarea rezilienței emoționale.