Ce este boala celiacă? Simptome, cauze și tratament

Timp estimat de citire: 11 minute și 45 de secunde

Ce trebuie să știți despre boala celiacă

Boala celiacă este adesea asociată doar cu probleme digestive precum durerea abdominală, balonarea sau diareea. Totuși, în realitate, este un răspuns imunitar cronic declanșat de gluten la persoanele cu predispoziție genetică și poate afecta nu doar intestinele, ci întregul organism.

Această afecțiune este, de asemenea, întâlnită frecvent la persoane care nu prezintă simptome digestive, dar care se confruntă cu probleme precum deficit persistent de fier, oboseală cronică sau osteoporoză fără o cauză clară. Boala nu se manifestă la fel la toți pacienții și, deoarece simptome similare pot apărea și în alte afecțiuni intestinale, simptomele singure nu sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic definitiv. Modificarea bruscă a alimentației pe baza unor informații neverificate poate îngreuna și procesul de diagnosticare.

Așadar, cum trebuie interpretate simptomele atunci când se suspectează boala celiacă, ce etape medicale sunt urmate pentru stabilirea diagnosticului și la ce trebuie să fiți atenți atunci când treceți la un stil de viață fără gluten? În continuarea acestui articol analizăm aceste procese pas cu pas pentru a răspunde întrebărilor pe care le puteți avea.

Care sunt cauzele bolii celiace? Cine prezintă un risc mai mare de a o dezvolta?

Trei factori principali acționează împreună în dezvoltarea bolii celiace: predispoziția genetică, consumul de gluten și un răspuns excesiv al sistemului imunitar. Atunci când o persoană predispusă consumă alimente care conțin grâu, orz sau secară, sistemul imunitar percepe glutenul ca pe o amenințare. Drept urmare, organismul declanșează un răspuns imunitar care afectează mucoasa intestinului subțire.

Totuși, încă nu se înțelege pe deplin de ce boala este declanșată doar la unele persoane cu predispoziție genetică. Cercetările actuale analizează dacă modificările microbiomului intestinal sau anumite infecții survenite în copilăria timpurie pot contribui la inițierea acestui proces. Boala celiacă este, de asemenea, întâlnită mai frecvent împreună cu anumite afecțiuni decât în populația generală. Printre factorii de risc se numără:

• Existența unei rude de gradul întâi cu boală celiacă
• Prezența unor boli autoimune precum diabetul de tip 1 sau tiroidita Hashimoto
• Prezența unor afecțiuni cromozomiale precum sindromul Down, sindromul Turner sau sindromul Williams

Este deosebit de important ca persoanele care prezintă acești factori de risc să ia în considerare posibilitatea bolii celiace în cadrul unei evaluări medicale, chiar dacă nu au simptome digestive evidente.

Faptul că un membru al familiei are boală celiacă reprezintă adesea un motiv de îngrijorare. Totuși, faptul că aveți o rudă de gradul întâi cu boală celiacă nu înseamnă neapărat că veți dezvolta și dumneavoastră afecțiunea. De exemplu, multe persoane din populația generală sunt purtătoare ale genelor HLA-DQ2 sau HLA-DQ8, direct asociate cu boala celiacă, însă doar o mică parte dintre cei care au aceste gene dezvoltă efectiv boala. Cu alte cuvinte, predispoziția genetică nu înseamnă, de una singură, că o persoană are boală celiacă.

Poate apărea boala celiacă mai târziu în viață? Vârsta și posibilii factori declanșatori

Atunci când persoanele care au consumat gluten timp de mulți ani sunt diagnosticate pentru prima dată cu boală celiacă, una dintre cele mai frecvente reacții este dificultatea de a înțelege de ce afecțiunea a apărut acum, deși în trecut nu părea să provoace probleme evidente. Totuși, faptul că nu au fost observate anterior semne ale bolii nu garantează că aceasta nu se poate manifesta mai târziu.

Chiar dacă nu ați avut simptome în copilărie sau adolescență, boala celiacă poate fi diagnosticată la vârsta adultă în timpul investigațiilor efectuate pentru deficit de fier, balonare persistentă, oboseală cronică sau probleme osoase fără o cauză clară.

Vârsta la care predispoziția genetică evoluează spre o boală activă diferă de la o persoană la alta. Prin urmare, simptomele suspecte care apar mai târziu în viață nu trebuie ignorate doar pentru că în trecut nu au existat semne ale bolii. Este necesară o evaluare medicală pentru identificarea cauzei de bază.

Care sunt simptomele bolii celiace?

Atunci când încercați să înțelegeți semnalele pe care vi le transmite organismul, este important să știți că boala celiacă se poate comporta aproape ca un cameleon. Simptomele diferă atât de mult de la o persoană la alta încât, în unele cazuri, boala poate afecta semnificativ viața de zi cu zi prin probleme intestinale severe, în timp ce în alte situații poate rămâne silențioasă ani la rând și poate fi descoperită doar prin deficite persistente de vitamine observate la analizele de sânge de rutină.

Din acest motiv, boala celiacă nu trebuie considerată doar o afecțiune digestivă. Printre simptomele bolii celiace se pot număra:

• Balonare abdominală persistentă și gaze
• Diaree prelungită sau episoade recurente de diaree
• Constipație
• Dureri și crampe abdominale
• Greață și vărsături
• Scaune urât mirositoare, grase și neobișnuit de voluminoase
• Pierdere involuntară și inexplicabilă în greutate
• Oboseală persistentă și instalarea rapidă a oboselii în ciuda unui repaus suficient
• Anemie cauzată de deficit de fier, vitamina B12 sau acid folic
• Afte bucale recurente
• Dureri osoase sau articulare
• Dureri de cap fără o cauză clară
• Simptome neurologice precum amorțeală și furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor

Un alt semn mai puțin cunoscut, dar caracteristic din punct de vedere clinic pentru boala celiacă, este erupția cutanată cunoscută sub denumirea de dermatită herpetiformă. Aceste leziuni simetrice, intens pruriginoase și cu vezicule pot apărea pe coate, genunchi, scalp sau fese și pot reprezenta un semn direct al bolii celiace chiar și la persoanele care nu prezintă simptome gastrointestinale.

Este important de subliniat faptul că niciunul dintre simptomele menționate mai sus nu este specific exclusiv bolii celiace. Prin urmare, deși este important să acordați atenție semnalelor organismului, cea mai sigură abordare este să solicitați evaluarea unui specialist, în loc să încercați să vă autodiagnosticați pe baza listelor de simptome găsite pe internet.

De ce simptomele bolii celiace sunt diferite la copii și la adulți?

Deși boala celiacă funcționează prin același mecanism de bază în toate grupele de vârstă, etapa de viață în care se află o persoană influențează modul în care apar simptomele. Principalul motiv al acestei diferențe este faptul că cei mici se află în proces activ de creștere și dezvoltare, în timp ce adulții își mențin în principal țesuturile și rezervele nutriționale deja formate.

Atunci când leziunile intestinului subțire afectează absorbția substanțelor nutritive, organismul poate să nu mai primească suficientă energie și nutrienți necesari creșterii. La copii, această situație începe adesea cu simptome digestive evidente precum diareea și balonarea abdominală. Totuși, cele mai vizibile efecte pot apărea la nivelul dezvoltării fizice. Lipsa creșterii în greutate conform așteptărilor, încetinirea creșterii în înălțime sau întârzierea pubertății se pot număra printre cele mai clare manifestări ale malabsorbției la copii.

La adulți, deoarece procesul de creștere este deja finalizat, boala poate avea o evoluție mai discretă. În timp ce organismul încearcă să compenseze afecțiunea timp de mulți ani, rezervele sale nutriționale se pot epuiza treptat. Drept urmare, pacienții adulți pot să nu prezinte deloc simptome intestinale și pot solicita pentru prima dată asistență medicală din cauza unor semne de avertizare precum oboseala cronică sau osteoporoza apărută la o vârstă neobișnuit de tânără.

Cum este diagnosticată boala celiacă?

Deoarece simptomele bolii celiace se pot suprapune cu cele ale multor alte afecțiuni, nu se poate stabili un diagnostic definitiv doar pe baza simptomelor. După analizarea istoricului dumneavoastră medical, medicul poate urma pașii de mai jos pentru confirmarea diagnosticului:

• Analize specifice de sânge, sau serologie: Testarea anticorpilor reprezintă, de obicei, prima etapă a procesului de diagnosticare. Teste precum tTG-IgA, adică anticorpii IgA împotriva transglutaminazei tisulare, sunt deosebit de importante pentru detectarea anticorpilor asociați cu boala celiacă. Un rezultat pozitiv al analizei de sânge reprezintă un indiciu important al bolii, dar, în general, nu este suficient de unul singur pentru stabilirea diagnosticului final.
• Endoscopie și biopsie a intestinului subțire: În special la adulți, biopsia reprezintă o metodă importantă pentru confirmarea diagnosticului. Un tub subțire prevăzut la capăt cu o cameră și o sursă de lumină este introdus până la prima porțiune a intestinului subțire. Apoi sunt prelevate mici probe de țesut, care sunt analizate la microscop pentru a stabili dacă sunt prezente leziunile intestinale caracteristice asociate expunerii la gluten.
• Testare genetică: Testarea genetică poate fi luată în considerare atunci când rezultatele analizelor de sânge și ale biopsiei nu concordă sau când diagnosticul rămâne neclar. Așa cum s-a menționat anterior, aceste teste genetice sunt, de regulă, mai utile pentru excluderea posibilității de boală celiacă decât pentru confirmarea prezenței bolii.

Ar trebui să renunțați la gluten înainte de testarea pentru boala celiacă?

Una dintre cele mai frecvente greșeli făcute în timpul procesului de diagnosticare este presupunerea că trebuie să existe o legătură directă între gluten și simptome fără efectuarea unei evaluări medicale corespunzătoare. De exemplu, dacă simptomele se ameliorează după eliminarea completă a glutenului din alimentație, concluzia că persoana trebuie să aibă boală celiacă și începerea unei diete pe cont propriu, fără consultarea unui medic, pot fi înșelătoare.

Ameliorarea simptomelor după eliminarea glutenului nu este suficientă pentru diagnosticarea bolii celiace. În plus, această abordare prematură poate îngreuna semnificativ stabilirea diagnosticului corect.

Pentru ca testele pentru boala celiacă să ofere rezultate fiabile, organismul trebuie, în general, să fie expus la gluten în momentul efectuării analizelor. Dacă eliminați glutenul înainte de testare, nivelurile anticorpilor din sânge pot începe să scadă, iar țesutul intestinal poate începe să se vindece. Ca urmare, rezultatele pot părea normale chiar dacă boala celiacă este, de fapt, prezentă.

Cum se tratează boala celiacă? Poate fi vindecată complet?

Cuvântul „tratament” ne duce de obicei cu gândul la administrarea unor medicamente și la eliminarea completă a afecțiunii de bază. Totuși, în cazul bolii celiace, cea mai importantă parte a tratamentului nu se găsește într-o farmacie, ci în alimentație. În prezent, nu există niciun medicament care să elimine complet boala sau care să le permită persoanelor cu boală celiacă să revină la un consum nerestricționat de gluten. Singurul tratament stabilit și cel mai eficient este respectarea strictă, pe tot parcursul vieții, a unei diete fără gluten.

Procesul de tratament poate include următoarele etape:

• După începerea unei diete fără gluten, simptomele precum balonarea, diareea și durerile abdominale încep adesea să se amelioreze în câteva săptămâni. Totuși, vindecarea completă a țesutului intestinului subțire poate dura luni și, în unele cazuri, ani.
• Ani de malabsorbție pot reduce rezervele de vitamine și minerale ale organismului. Medicul poate identifica deficite de fier, acid folic, vitamina B12, vitamina D sau calciu și poate include suplimentele medicale adecvate în planul de tratament.
• În unele cazuri, simptomele pot continua în ciuda respectării stricte a unei diete fără gluten. În loc să considere imediat că tratamentul nu a avut succes, medicul poate investiga surse ascunse de expunere la gluten, intoleranța la lactoză asociată, sindromul de intestin iritabil sau posibilitatea foarte rară a bolii celiace refractare.

Deoarece boala celiacă este o afecțiune cronică, determinată genetic și prezentă pe tot parcursul vieții, boala în sine nu dispare. Totuși, atunci când o dietă strictă fără gluten este urmată constant, leziunile intestinale se pot vindeca, simptomele se pot remite, iar persoanele cu această afecțiune își pot continua viața în stare bună de sănătate.

Ameliorarea descrisă mai sus nu trebuie interpretată ca o vindecare permanentă. Chiar dacă intestinele s-au vindecat complet datorită dietei fără gluten, întreruperea dietei și consumul din nou de gluten pot reactiva răspunsul imunitar și pot relua procesul de afectare intestinală.

La ce trebuie să fiți atenți într-o dietă fără gluten?

Adoptarea unui stil de viață fără gluten poate părea inițial că înseamnă doar renunțarea la pâine și paste, însă, în realitate, presupune dezvoltarea unei abordări complet noi privind prepararea alimentelor și învățarea modului de citire atentă a etichetelor produselor. Pentru a vă proteja sănătatea fără a vă impune restricții inutile, există câteva aspecte importante care trebuie luate în considerare:

Glutenul nu se găsește doar în produsele de panificație. Acesta poate fi folosit și ca agent de îngroșare sau ingredient de procesare în produse precum supele gata preparate, sosurile pentru salate, carnea procesată și anumite amestecuri de condimente. Aceste produse trebuie evaluate cu atenție și evitate atunci când conțin gluten.

Faptul că un produs ambalat este etichetat „fără gluten” nu înseamnă automat că este ideal din punct de vedere nutrițional. Multe alimente procesate fără gluten pot conține mai puține fibre și mai multe grăsimi sau zahăr pentru îmbunătățirea gustului și a texturii. Din acest motiv, baza alimentației ar trebui să fie formată în principal din alimente care nu conțin gluten în mod natural, precum legumele proaspete, fructele, carnea, peștele, ouăle și leguminoasele.

Chiar dacă un aliment nu conține deloc gluten, prepararea lui pe aceeași suprafață de tăiere folosită pentru pâine cu gluten, introducerea în același prăjitor de pâine sau prăjirea în același ulei cu alimente care conțin gluten pot fi suficiente pentru a produce un contact încrucișat cu gluten. Atunci când mâncați în afara casei, este mai sigur să întrebați nu doar „Acest preparat nu conține gluten?”, ci și „Cum este preparat și folosiți ustensile separate?”.

Ovăzul nu conține gluten în mod natural. Totuși, deoarece poate intra în contact cu grâul în timpul recoltării, transportului sau procesării, există un risc semnificativ de contact încrucișat. De aceea, trebuie preferat doar ovăzul etichetat în mod specific ca fiind fără gluten, iar momentul potrivit pentru introducerea acestuia în alimentație trebuie discutat cu medicul.

Avertismentele și recomandările medicilor gastroenterologi ai Spitalului Internațional Aktif

Deși reducerea rapidă a simptomelor în timpul tratamentului bolii celiace vă poate face să simțiți că v-ați recuperat complet, vindecarea completă a intestinului și normalizarea valorilor din sânge pot dura mult mai mult. Din acest motiv, succesul tratamentului nu trebuie evaluat doar în funcție de modul în care vă simțiți. Monitorizarea medicală regulată, inclusiv evaluarea nivelurilor de anticorpi și a valorilor relevante ale vitaminelor și mineralelor, este de asemenea importantă.

Dacă simptomele continuă în ciuda respectării stricte a unei diete fără gluten, nu vă impuneți restricții suplimentare inutile prin eliminarea pe cont propriu a unor alimente precum produsele lactate sau leguminoasele. Expunerea ascunsă la gluten sau o altă afecțiune intestinală poate fi responsabilă, de aceea este recomandată o evaluare de specialitate.

În cele din urmă, având în vedere componenta genetică a bolii celiace, rudele de gradul întâi pot avea nevoie, de asemenea, să discute cu un profesionist din domeniul sănătății despre necesitatea efectuării testelor de screening, chiar dacă nu prezintă simptome.

Poate o singură abatere de la dieta fără gluten să afecteze intestinele?

Datele medicale indică faptul că și o singură expunere la gluten poate activa sistemul imunitar în decurs de câteva ore și poate declanșa o reacție la nivelul mucoasei intestinale. Totuși, acest lucru nu înseamnă că o expunere accidentală provoacă același grad de afectare sau daune permanente la fiecare pacient. Intensitatea reacției poate varia în funcție de cantitatea de gluten consumată și de sensibilitatea individuală.

Una dintre cele mai înșelătoare situații pentru pacienți este expunerea fără simptome. Unele persoane dezvoltă dureri abdominale severe, balonare și diaree la scurt timp după consumul accidental de gluten, în timp ce altele pot să nu observe niciun simptom. Totuși, absența simptomelor nu înseamnă că nu a avut loc nicio reacție intestinală. Din acest motiv, efectuarea deliberată a unor excepții ocazionale nu este considerată adecvată în tratamentul bolii celiace.

Desigur, expunerea accidentală la gluten poate apărea fără ca persoana să își dea seama. În astfel de situații, nu este necesar să vă impuneți restricții excesive, precum postul pentru a încerca să compensați expunerea. O singură expunere accidentală nu înseamnă că întregul tratament a eșuat. Important este să identificați sursa probabilă a expunerii și să reveniți cât mai curând posibil la rutina obișnuită și sigură de alimentație fără gluten.

Poate boala celiacă netratată să împiedice apariția unei sarcini?

Una dintre preocupările persoanelor cu boală celiacă care planifică o sarcină este posibilitatea infertilității. Boala celiacă nu împiedică în mod definitiv apariția unei sarcini și nu reprezintă, în sine, o cauză directă a infertilității. Totuși, atunci când boala nu este controlată corespunzător, aceasta poate afecta indirect sănătatea reproductivă și poate îngreuna concepția.

Atunci când afectarea intestinală persistă, absorbția unor nutrienți deosebit de importanți pentru sarcină, precum fierul, acidul folic și vitamina B12, poate fi afectată. Modificările legate de activitatea sistemului imunitar pot contribui, de asemenea, la apariția unor neregularități menstruale. Datele medicale sugerează că boala celiacă nediagnosticată și netratată anterior poate fi uneori identificată în contextul unor dificultăți de a obține o sarcină care nu au o altă explicație evidentă.

Dacă planificați o sarcină, unul dintre cei mai importanți pași este să urmați în mod constant programul alimentar recomandat. Nivelurile de vitamine și minerale trebuie, de asemenea, monitorizate de profesionistul medical corespunzător. În cele din urmă, dacă întâmpinați dificultăți în obținerea unei sarcini, nu trebuie presupus automat că boala celiacă este singura cauză. Este importantă și o evaluare realizată de un specialist în obstetrică și ginecologie.