Ce este depresia? Simptome, tipuri și tratament

Timp estimat de lectură: 13 minute 47 de secunde

Depresia ca afecțiune clinică de sănătate mintală

Depresia este o afecțiune clinică de sănătate mintală care poate afecta dispoziția, gândurile, energia, somnul, apetitul și viața de zi cu zi a unei persoane. Deși răspunsul la întrebarea „Ce înseamnă depresia?” este adesea privit în cadrul ideii de „a te simți trist” pentru o perioadă lungă de timp, afecțiunea în cauză este, de fapt, diferită de o stare temporară de dispoziție scăzută și mai cuprinzătoare decât aceasta.

Tristețea este, de obicei, asociată cu un anumit eveniment și tinde să se atenueze în timp. În depresie însă, nefericirea, lipsa de motivație sau incapacitatea de a te bucura de lucruri pot dura mai mult. Prin urmare, nu este corect ca depresia să fie evaluată doar prin prisma dispoziției. Uneori, tabloul poate fi însoțit și de plângeri fizice, modificări ale tiparului de somn, retragere socială sau incapacitatea de a simți plăcere în viață.

Pentru a clarifica confuzia din jurul depresiei și pentru a răspunde la întrebările frecvente pe această temă, în acest articol vom discuta, în termeni generali, despre simptomele, cauzele, diferitele tipuri, diagnosticul și procesul de tratament al depresiei.

Nu mă bucur de nimic. Poate fi acesta un semn de depresie?

Depresia este o afecțiune care trebuie evaluată în detaliu, iar simptomele ei pot fi ușoare sau severe. Pe de altă parte, faptul că o persoană nu se mai poate bucura de nimic poate fi considerat unul dintre simptomele importante ale depresiei. Persoana se poate îndepărta de activitățile care înainte îi făceau plăcere, poate să nu mai dorească să intre în medii sociale sau poate să nu găsească puterea de a îndeplini nici măcar sarcinile zilnice.

Atunci când este vorba despre depresie, aceasta nu este doar o lipsă temporară de motivație exprimată prin „nu am chef să fac nimic”. Mai ales dacă durează mult timp și afectează viața profesională, școlară, familială sau socială a persoanei, situația trebuie evaluată de un psihiatru.

• Simptomele depresiei ușoare se pot manifesta, în principal, prin lipsă de motivație, energie scăzută, incapacitatea de a te bucura de lucruri, modificări ale tiparului de somn, dificultăți de concentrare și retragere socială. Totuși, aceste simptome pot crește în timp sau pot începe să facă viața de zi cu zi mai vizibil dificilă.
• Simptomele depresiei severe pot include o lipsă de speranță mai intensă, gânduri de inutilitate sau vinovăție, pierdere semnificativă a funcționalității, modificări ale somnului și apetitului, retragere completă din viața socială și, în unele cazuri, gânduri de moarte sau autovătămare.

Pot înțelege că sunt deprimat din simptome fizice?

Depresia nu se manifestă doar prin simptome emoționale. La unele persoane, simptomele fizice pot fi mai evidente. Simptomele fizice ale depresiei pot include oboseală constantă, tulburări ale tiparului de somn, modificări ale apetitului, dureri de cap, dureri musculare, probleme gastrice și intestinale, senzație de greutate în corp sau o scădere vizibilă a energiei.

Uneori, persoana poate descrie starea sa nu ca „nu mă simt bine psihic”, ci mai degrabă ca „corpul meu este mereu obosit” sau „mă trezesc ca și cum nu m-aș fi odihnit deloc”. Punctul important aici este că simptomele fizice nu trebuie atribuite doar depresiei. Anemia, bolile tiroidiene, deficiențele de vitamine, afecțiunile cu durere cronică, tulburările de somn sau anumite medicamente pot provoca, de asemenea, plângeri similare. De aceea, este important să consultați un medic specialist pentru diagnosticul depresiei.

La unele persoane, simptomele de anxietate și depresie pot apărea împreună. În acest caz, tabloul poate fi însoțit de plângeri precum senzația de palpitații, dificultăți de respirație, senzație de strângere în stomac, tensiune musculară, neliniște și dificultăți de adormire. Dacă aceste simptome afectează viața de zi cu zi a persoanei, continuă de mult timp sau cresc treptat, căutarea sprijinului profesional este abordarea corectă.

Ce este depresia majoră?

Depresia majoră este o formă mai clinică de depresie, în care simptomele depresive continuă pentru o anumită perioadă de timp și afectează semnificativ viața de zi cu zi a persoanei. În depresia majoră, persoana nu se simte doar tristă sau cu dispoziție scăzută; poate avea, de asemenea, dificultăți în a continua munca sau școala, în a menține relațiile, în îngrijirea personală și în responsabilitățile zilnice.

În depresia majoră pot fi observate senzația persistentă de epuizare, incapacitatea de a te bucura de viață, lipsa pronunțată de motivație, pierderea energiei, modificări ale somnului și apetitului, dificultăți de concentrare și gânduri de vinovăție sau inutilitate.

Unele persoane pot descrie această stare prin afirmații precum „nu mă mai simt eu însumi”, „nu mai pot simți cum simțeam înainte” sau „chiar și sarcinile zilnice mi se par grele”. Totuși, prezența acestor simptome nu este suficientă pentru ca o persoană să se diagnosticheze singură cu depresie majoră. Cu o evaluare corectă și un plan de tratament personalizat, se poate obține o îmbunătățire semnificativă a simptomelor depresiei.

Este posibil să devii depresiv când nu există nicio problemă?

Chiar dacă din exterior pare să nu existe nicio problemă evidentă, este posibil ca o persoană să devină depresivă. Depresia nu apare întotdeauna după un singur eveniment. Uneori, este posibil să nu te simți bine chiar dacă nu există o problemă majoră în viața ta.

Așadar, ce cauzează depresia? Predispoziția genetică, stresul pe termen lung, traumele din trecut, procesul de doliu, problemele de relație, pierderea locului de muncă, bolile cronice, schimbările hormonale, tiparele de somn perturbate, anumite medicamente, consumul de alcool sau substanțe pot crește riscul de depresie. Uneori, unul dintre acești factori poate ieși clar în evidență, în timp ce alteori mai mulți factori se pot acumula pe o perioadă lungă și pot pune la încercare reziliența psihologică a persoanei.

La unele persoane, depresia se poate dezvolta fără o cauză vizibilă evidentă. Acest lucru se întâmplă deoarece depresia nu este legată doar de evenimentele de viață, ci și de predispoziția biologică a persoanei, chimia creierului, capacitatea de a face față stresului, sistemul de sprijin social și starea generală de sănătate. Prin urmare, punctul important nu este explicarea depresiei prin caracterul sau voința persoanei. Dacă simptomele continuă de mult timp, afectează viața de zi cu zi sau persoana are dificultăți în a-și reveni singură, aceasta nu trebuie să ezite să caute sprijin profesional.

Care sunt tipurile de depresie?

Depresia nu are o singură formă. Durata, severitatea, debutul și semnele care însoțesc simptomele pot varia de la o persoană la alta. Prin urmare, atunci când vorbim despre tipurile de depresie, ne referim, de fapt, la diferite prezentări clinice ale depresiei.

La unele persoane, simptomele se pot intensifica într-un timp scurt, în timp ce la altele poate fi observat un parcurs mai îndelungat și fluctuant. Unele situații pot ieși în evidență prin caracteristici diferite, cum ar fi plângerile fizice, simptomele de anxietate, perioada postpartum sau afectarea percepției realității.

Înțelegerea tipurilor de depresie este importantă nu pentru autodiagnosticare, ci pentru a recunoaște de ce simptomele pot apărea în moduri diferite. Prin urmare, este important să avem informații generale despre următoarele tipuri de depresie.

Depresia cronică, atipică, mascată și psihotică

Depresia cronică se referă la o stare în care simptomele depresive continuă pentru o perioadă lungă de timp. În acest caz, chiar dacă persoana nu experimentează întotdeauna simptome foarte severe, lipsa de motivație de lungă durată, energia scăzută, pesimismul și incapacitatea de a se bucura suficient de viață pot afecta semnificativ calitatea vieții de zi cu zi.

Depresia atipică, pe de altă parte, are un profil simptomatic diferit. În depresia atipică, persoana poate reacționa la unele evenimente pozitive, chiar dacă doar pentru scurt timp. Totuși, simptome precum somnul excesiv, apetitul crescut, senzația de greutate în corp, sensibilitatea la respingere și energia scăzută pot fi mai proeminente în general.

Depresia mascată este o situație în care depresia se manifestă mai mult prin plângeri fizice. Deși persoana poate să nu spună că se simte vizibil tristă, aceasta poate consulta medicul pentru dureri de cap, oboseală, probleme de somn sau dureri de lungă durată.

Depresia psihotică este o stare mai gravă în care tabloul depresiv poate fi însoțit de simptome precum afectarea testării realității, auzirea unor voci inexistente, vinovăție intensă sau gânduri nerealiste. Într-un astfel de caz, trebuie consultat un psihiatru fără întârziere.

Cum pot înțelege dacă trec prin depresie postpartum?

Experimentarea fluctuațiilor emoționale după naștere este o situație neașteptată, dar destul de frecventă pentru multe mame. Schimbările hormonale, lipsa somnului, procesul de recuperare postpartum, rutina alăptării și noile responsabilități pot face ca mama să se simtă mai sensibilă, mai plângăcioasă sau anxioasă.

Acest tablou este adesea de scurtă durată și se atenuează în timp, pe măsură ce mama primește sprijin. Totuși, depresia postpartum, cunoscută și ca depresie de lăuzie, este diferită de fluctuațiile emoționale temporare de după naștere. În această stare, tristețea, anxietatea, neputința, sentimentele de inadecvare, dificultatea de a crea o legătură cu bebelușul, sentimentele intense de vinovăție și modificările somnului și apetitului pot deveni mai pronunțate.

Plânsul ușor, sensibilitatea și anxietatea observate în primele zile după naștere pot scădea în timp. Totuși, dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni, cresc treptat sau afectează semnificativ capacitatea mamei de a avea grijă de bebeluș, de a avea grijă de ea însăși, de a dormi, de a mânca sau de a-și menține viața de zi cu zi, este necesară evaluarea pentru depresie postpartum.

În special dacă există gânduri de a-și face rău sieși sau bebelușului, lipsă intensă de speranță, senzație de deconectare de realitate, auzirea unor voci inexistente sau îngrijorări privind siguranța mamei, trebuie solicitat sprijin medical de urgență fără întârziere.

Un alt punct care trebuie subliniat aici este că mama care trece prin acest proces nu este o „mamă rea”. Depresia postpartum nu se explică prin caracterul unei persoane sau prin faptul că își iubește sau nu bebelușul. Este o afecțiune de sănătate mintală tratabilă, iar primirea sprijinului timpuriu este importantă pentru asigurarea și menținerea stării de bine atât a mamei, cât și a bebelușului. Prin urmare, atunci când povara emoțională crește în perioada postpartum, mama nu trebuie lăsată singură și trebuie sprijinită de soț, familie și medicul specialist.

Oferă un test de depresie un diagnostic clinic definitiv?

Un test de depresie poate ajuta o persoană să recunoască simptomele pe care le experimentează și să evalueze dacă trebuie să consulte un specialist. Totuși, trebuie reținut că acesta nu oferă, de unul singur, un diagnostic clinic definitiv. Obținerea unui scor ridicat la testele online nu arată în mod definitiv că o persoană are depresie. În mod similar, un scor scăzut nu exclude complet posibilitatea depresiei.

Când sunt menționate testele de depresie, scale precum inventarul depresiei Beck și scala de depresie Hamilton se numără printre primele care vin în minte și sunt utilizate ca instrumente de sprijin pentru evaluarea severității simptomelor depresive. Inventarul depresiei Beck este cunoscut mai frecvent ca formular de autoevaluare în care persoana își marchează propriile simptome. Deși aceste scale îi oferă psihiatrului o idee despre intensitatea simptomelor, monitorizare și răspunsul la tratament, dorim să subliniem în mod special că ele nu înlocuiesc singure un diagnostic.

Într-o consultație de specialitate, sunt evaluate împreună nu doar rezultatul testului, ci și somnul, apetitul, energia, atenția, capacitatea de a se bucura de lucruri, lipsa de speranță, anxietatea, medicamentele utilizate și eventualele gânduri de autovătămare. Prin urmare, chiar dacă testele de depresie sunt preferate ca punct de plecare, diagnosticul și planul de tratament trebuie stabilite prin evaluarea specialistului.

Cum pot depăși depresia?

Modul în care depresia se ameliorează depinde de durata și severitatea simptomelor, de condițiile de viață ale persoanei și de existența unor probleme mentale sau fizice asociate. Prin urmare, nu există un singur răspuns valabil pentru toți la întrebarea „Cum poate fi depășită depresia?”. La unele persoane, psihoterapia regulată, sprijinul social și ajustările stilului de viață pot fi suficiente, în timp ce în unele cazuri poate fi inclus și tratamentul medicamentos în plan.

Procesul de recuperare în depresie progresează, de obicei, pas cu pas. Încercarea de a menține o rutină a somnului, mișcarea în timpul zilei chiar și în cantități mici, evitarea săririi meselor, încercarea de a nu te rupe complet de relațiile sociale și observarea gândurilor de autoînvinovățire pot susține acest proces. Totuși, acestea nu trebuie considerate un tratament în sine.

Poate cea mai importantă întrebare la care o persoană cu depresie caută răspuns în timp ce încearcă să iasă din această stare este „Ce este bun pentru depresie?”. Punctul important aici nu este ca persoana să se forțeze sau să încerce să „fie puternică”, ci să ia simptomele în serios. Rețineți, depresia nu este lipsă de voință, lene sau slăbiciune de caracter. Dacă viața de zi cu zi a unei persoane este afectată semnificativ, continuarea muncii sau a școlii devine dificilă, relațiile sunt perturbate, tiparele de somn și apetit s-au schimbat sau sentimentele de lipsă de speranță cresc treptat, trebuie solicitat sprijin profesional.

În timpul procesului de tratament, psihoterapia poate ajuta persoana să își înțeleagă tiparele de gândire, poverile emoționale, modalitățile de a face față stresului și problemele de relație. Tratamentul medicamentos, atunci când este considerat necesar, este planificat de un psihiatru și necesită monitorizare regulată.

Folosește toată lumea același medicament în tratamentul depresiei?

Nu toată lumea folosește același medicament în tratamentul depresiei. Acest lucru se datorează faptului că tratamentul depresiei este planificat în funcție de simptomele persoanei, severitatea depresiei, vârstă, bolile asociate, alte medicamente utilizate, experiențele anterioare de tratament și condițiile vieții de zi cu zi. Prin urmare, nu este corect să vorbim despre un singur medicament pentru depresie care se aplică tuturor.

Medicamentele pentru depresie pot fi adăugate în planul de tratament atunci când psihiatrul consideră necesar. La unele persoane, psihoterapia, ajustările stilului de viață și sprijinul social sunt prioritare, în timp ce la altele medicația poate fi o parte importantă a acestui proces. Alegerea medicamentului se face nu doar în funcție de diagnosticul de depresie, ci și luând în considerare mulți factori, precum starea somnului, modificările apetitului, simptomele de anxietate, nivelul de energie, problemele de atenție, afecțiunile medicale suplimentare și sensibilitatea persoanei la efectele secundare.

Efectele secundare ale medicamentelor pentru depresie pot varia, de asemenea, de la o persoană la alta. Unele persoane pot experimenta efecte secundare precum greață, dureri de cap, somnolență, insomnie, uscăciunea gurii, modificări ale apetitului, modificări ale greutății sau scăderea dorinței sexuale. Aceste efecte nu apar la fiecare pacient, iar unele se pot atenua în timp. Totuși, dacă o persoană experimentează efecte secundare, nu trebuie să oprească medicamentul sau să modifice doza pe cont propriu și trebuie să discute acest lucru cu psihiatrul.

Utilizarea pe termen lung a antidepresivelor cauzează dependență?

Utilizarea pe termen lung a antidepresivelor nu cauzează dependență în sensul în care o înțeleg majoritatea oamenilor. Antidepresivele nu provoacă pierderea controlului la o persoană, așa cum se întâmplă cu alcoolul, nicotina sau unele medicamente sedative. Prin urmare, începerea tratamentului antidepresiv nu înseamnă că nu îl veți mai putea opri niciodată. Totuși, acest lucru nu înseamnă că antidepresivele pot fi oprite fără consultarea medicului.

La unele persoane, dacă medicamentul este oprit brusc, pot apărea simptome precum amețeli, greață, neliniște, insomnie, dureri de cap, manifestări asemănătoare gripei sau senzații ciudate asemănătoare unor șocuri electrice. Aceste simptome nu sunt legate de dependență, ci pot fi simptome cauzate de întreruperea bruscă a medicamentului.

O altă îngrijorare legată de antidepresive este dacă medicamentul va acționa imediat. Efectele acestor medicamente nu sunt, de obicei, resimțite din prima zi, iar la unele persoane pot fi necesare câteva săptămâni de utilizare regulată pentru o îmbunătățire vizibilă. Chiar și atunci când persoana începe să se simtă mai bine, cât timp va continua tratamentul, când va fi redusă doza sau dacă medicamentul va fi oprit trebuie evaluate de un psihiatru.

Oprirea medicamentului prea devreme sau brusc poate determina revenirea simptomelor sau apariția simptomelor de întrerupere. Prin urmare, utilizarea antidepresivelor, modificările de doză și procesul de întrerupere trebuie să se desfășoare sub supraveghere medicală.

Avertismente și recomandări ale medicilor psihiatri de la Spitalul Aktif International

Unul dintre cele mai importante puncte de luat în considerare în timpul procesului de depresie este să nu se întârzie consultul crezând că simptomele vor trece și să se rețină că persoana nu trebuie să se învinovățească.

Potrivit medicilor noștri din Departamentul de Psihiatrie al Spitalului Aktif International, depresia nu este o afecțiune care poate fi explicată prin caracterul, voința sau puterea unei persoane. Prin urmare, dacă există lipsă de motivație de lungă durată, incapacitatea de a te bucura de viață, modificări ale somnului și apetitului, anxietate intensă, lipsă de speranță sau dificultăți semnificative în viața de zi cu zi, sprijinul profesional nu trebuie amânat.

Una dintre recomandările enumerate de medicii noștri psihiatri este ca pacienții să facă scurte notițe despre simptomele pe care le-au experimentat în ultimele săptămâni înainte de a veni la consultație. Aceste notițe pot facilita procesul de evaluare al medicului specialist. Tiparul de somn, modificările apetitului, nivelul de energie, orele din zi în care persoana se confruntă cel mai mult cu dificultăți, medicamentele utilizate, orice consum de alcool sau substanțe, istoricul familial de depresie sau altă boală mintală și evenimentele stresante recente trebuie neapărat împărtășite cu medicul.

Un alt aspect care trebuie subliniat este dacă persoana are gânduri de autovătămare. Dacă astfel de gânduri sunt prezente, persoana nu trebuie să le ascundă de medicul său. Această informație este deosebit de importantă pentru planul de tratament și pentru siguranța pacientului.

Cât durează depresia și care sunt semnele de recuperare?

Durata depresiei poate varia în funcție de severitatea simptomelor, condițiile de viață ale persoanei, existența unor probleme mentale sau fizice asociate, momentul începerii tratamentului și aderența la procesul de tratament. La unele persoane, simptomele se pot atenua într-un timp mai scurt, în timp ce la altele recuperarea poate progresa ca un proces mai lung și fluctuant.

În acest proces, este important să se solicite sprijin timpuriu, să se continue monitorizarea psihiatrică regulată, să nu se întrerupă tratamentul recomandat și să se împărtășească specialistului orice schimbare experimentată. Faptul că persoana nu se simte complet bine imediat după începerea tratamentului nu înseamnă că tratamentul nu funcționează. Mai ales în tratamentele medicamentoase, poate dura până când efectul devine vizibil.

În mod similar, în procesul de psihoterapie, conștientizarea de către persoană a tiparelor de gândire, a poverii emoționale și a metodelor de adaptare se dezvoltă treptat. Semnele de recuperare din depresie nu apar adesea toate deodată. Persoana poate observa mai întâi că a început să doarmă mai regulat, că se poate ridica puțin mai ușor dimineața, că apetitul a devenit mai echilibrat, că gândurile negative din minte nu mai sunt la fel de intense ca înainte sau că poate îndeplini sarcinile zilnice cu mai puțină dificultate.

În perioada următoare, evoluții precum creșterea energiei, o mai mare deschidere către comunicarea socială și revenirea treptată a interesului pentru lucrurile care altădată erau plăcute pot fi printre semnele de recuperare. Deși recuperarea din depresie este posibilă, important este ca persoana să nu încerce să ducă singură acest proces și să primească sprijin profesional regulat.