Ce este autismul?

Pregătit de Comitetul Editorial al Spitalului Aktif International .

Timp estimat de citire: 11 minute 18 secunde

Tabel de conținut

Ce trebuie să știți despre autism

Autismul este o diferență de neurodezvoltare care apare de obicei în copilăria timpurie și afectează comunicarea socială, comportamentul și modul în care o persoană interacționează cu mediul său. Deși evitarea contactului vizual, lipsa răspunsului la propriul nume, întârzierea dezvoltării vorbirii sau comportamentele repetitive se numără printre simptomele autismului, aceste simptome pot să nu apară în același mod la fiecare individ.

La unele persoane, dificultățile de comunicare socială pot fi mai evidente, în timp ce la altele pot ieși în evidență sensibilitățile senzoriale sau comportamentele legate de rutine. În plus, cauzele autismului, relația acestuia cu predispoziția genetică și diferite tipuri, precum autismul atipic, se numără, de asemenea, printre subiectele frecvent întrebate.

În acest articol, abordăm în ansamblu cele mai frecvent căutate subiecte, de la caracteristicile de bază ale autismului până la simptomele care pot fi observate la copii, bebeluși și adulți, întrebările frecvente despre autismul atipic și posibilele cauze.

Autismul, care apare de obicei în copilărie, este un spectru larg în care pot fi observate împreună diferite caracteristici, mai degrabă decât o singură formă standard de manifestare.

În general, autismul poate fi descris ca o diferență de neurodezvoltare care afectează modul în care o persoană comunică social, se comportă și percepe mediul înconjurător. Deoarece spectrul este larg, simptomele pot varia de la o persoană la alta.

Persoanele cu autism pot avea dificultăți în stabilirea contactului vizual, pot prezenta diferențe în comunicare, pot repeta anumite comportamente sau pot avea un atașament puternic față de rutine. La unii copii, simptomele devin vizibile la o vârstă fragedă, în timp ce la alții pot fi ușoare și pot deveni observabile mai târziu.

În ceea ce privește efectele sale, autismul nu se resimte doar prin dificultăți de comunicare. Sensibilitățile senzoriale ale persoanei, stilul de învățare, obiceiurile de joc și procesele de interacțiune socială pot fi, de asemenea, afectate. Recunoașterea timpurie este importantă pentru ca procesele de educație și sprijin să avanseze mai eficient.

Care sunt simptomele autismului la copii și bebeluși?

Simptomele autismului la copii și bebeluși pot apărea în moduri diferite, în funcție de vârstă. La unii copii, simptomele pot fi observate încă din primele luni, în timp ce în unele cazuri diferențele în comunicarea socială și comportament pot deveni mai evidente la vârste mai mari.

Simptomele autismului la bebeluși și copii, în funcție de vârstă, pot fi enumerate astfel:

Simptomele autismului la un bebeluș de 6 luni

În această perioadă, simptomele sunt de obicei observate ca lipsă a răspunsului social. Simptomele autismului care pot fi observate la un bebeluș de 6 luni pot include:

Nu răspunde la zâmbete
Evită contactul vizual
Prezintă un răspuns limitat la vocile mamei și tatălui
Pare neinteresat de expresiile faciale
Prezintă reacții neobișnuite atunci când este ținut în brațe

Simptomele autismului la vârsta de 1 an

Pe măsură ce bebelușul crește, abilitățile de comunicare și interacțiune devin mai vizibile. Prin urmare, simptomele autismului la vârsta de 1 an sunt observate mai ales în zona comunicării sociale:

Nu se întoarce când este strigat pe nume
Nu arată cu degetul
Nu realizează mișcări simple de imitație
Se joacă cu jucăriile într-un mod neobișnuit
Este excesiv de sensibil sau nu reacționează la sunete

Simptomele autismului la vârsta de 2 ani

La copiii de această vârstă, dezvoltarea vorbirii și comportamentele sociale pot fi evaluate mai clar comparativ cu vârsta de 1 an. Următoarele situații pot fi observate printre simptomele autismului la vârsta de 2 ani:

Întârziere în vorbire comparativ cu copiii de aceeași vârstă
Repetarea cuvintelor sau mișcărilor
Dificultăți în a se juca cu copiii de aceeași vârstă
Reacții excesive la schimbările de rutină
Interes intens pentru obiectele care se rotesc

Simptomele autismului la vârsta de 3 ani

Pe măsură ce copilul crește, mediul său social se extinde, ceea ce poate face diferențele de comunicare mai vizibile. Simptomele proeminente ale autismului la vârsta de 3 ani pot fi enumerate astfel:

Dificultăți în menținerea unei conversații reciproce
Lipsa interesului pentru jocurile de rol
Preferința de a petrece timp singur
Repetarea constantă a acelorași comportamente
Sensibilitățile senzoriale devin mai vizibile

Simptomele autismului la vârsta de 4 ani

În perioada preșcolară, adaptarea socială și abilitățile de comunicare atrag mai mult atenția. Simptomele notabile ale autismului la vârsta de 4 ani includ:

Nu dorește să participe la jocuri de grup
Are contact vizual limitat
Are dificultăți în exprimarea emoțiilor
Se concentrează intens asupra anumitor subiecte
Prezintă reacții excesive atunci când rutina zilnică este perturbată

Trebuie reținut că simptomele pot să nu apară în același mod la fiecare copil. La unii copii, simptomele pot fi ușoare, în timp ce la alții pot fi mai vizibile. În cazurile suspecte, este important să se consulte un psihiatru pentru copii și adolescenți.

Care sunt simptomele autismului la adulți?

Simptomele autismului la adulți pot apărea diferit comparativ cu copilăria. Dificultățile în comunicarea socială, atașamentul față de rutine și sensibilitățile senzoriale pot deveni mai vizibile la vârsta adultă. Cele mai frecvente simptome ale autismului la adulți sunt următoarele:

Dificultăți de comunicare în medii sociale
Evitarea contactului vizual sau contact vizual limitat
Dificultăți în menținerea unei conversații reciproce
Dificultăți în înțelegerea ironiei, metaforelor sau vorbirii implicite
Disconfort intens atunci când rutinele zilnice se schimbă
Interes excesiv pentru anumite subiecte și concentrare asupra acestora pentru perioade lungi
Sensibilitate la stimuli precum zgomote puternice, lumini sau mulțimi
Dificultăți în exprimarea emoțiilor sau înțelegerea emoțiilor celorlalți
Dezvoltarea unor comportamente sau obiceiuri repetitive
Preferința de a petrece timp singur

Unii adulți se pot adapta la viața de zi cu zi învățând ulterior regulile sociale, cu ajutorul persoanelor din jur. Prin urmare, simptomele nu sunt întotdeauna ușor de observat din exterior. Evaluarea de către un specialist poate fi necesară, în special pentru persoanele care au avut dificultăți de comunicare și adaptare socială încă din copilărie.

Ce cauzează autismul?

Deși cauza exactă a autismului nu este pe deplin cunoscută astăzi, se consideră că factorii genetici și de mediu joacă împreună un rol în dezvoltarea acestuia. Cercetările arată că autismul nu se dezvoltă dintr-o singură cauză, ci poate apărea ca rezultat al combinării diferiților factori care afectează procesul de dezvoltare a creierului.

Factorii cel mai frecvent evidențiați printre cauzele autismului pot fi enumerați astfel:

Diferențe în dezvoltarea creierului: pot fi observate diferențe de dezvoltare în zonele creierului legate de comunicare, învățare și interacțiune socială.
Unii factori legați de sarcină: vârsta maternă și paternă înaintată, nașterea prematură sau unele probleme de sănătate în timpul sarcinii pot fi asociate cu riscul.
Factori de mediu: cercetările continuă privind poluarea aerului, expunerea intensă la anumite substanțe chimice și factorii de mediu prenatali.

Una dintre cele mai frecvente concepții greșite despre autism este credința că vaccinurile cauzează autism. Totuși, studiile științifice efectuate până în prezent au arătat că nu există o legătură directă între vaccinuri și autism.

Autismul nu este o condiție cauzată de atitudinea părinților, de modul în care copilul este crescut sau de mediul social. Prin urmare, recunoașterea semnelor timpurii și planificarea unor procese adecvate de sprijin sunt mult mai importante.

Este autismul genetic?

Se consideră că factorii genetici joacă un rol important în dezvoltarea autismului. Studiile arată că tulburarea de spectru autist poate fi observată mai frecvent în rândul membrilor familiei și poate fi asociată cu unele modificări genetice.

Cu toate acestea, autismul nu poate fi explicat doar prin transmitere ereditară. Condițiile genetice considerate a fi asociate cu autismul pot include:

Istoric familial de tulburare de spectru autist
Unele mutații genetice sau diferențe cromozomiale
Sindroame genetice asociate cu tulburări de neurodezvoltare

Totuși, existența unei predispoziții genetice în familie nu înseamnă întotdeauna că autismul se va dezvolta la individ. În mod similar, autismul poate fi observat și la copiii fără istoric familial de autism.

Ce este autismul atipic?

Autismul atipic este o condiție de neurodezvoltare care prezintă simptome similare tulburării de spectru autist, dar care nu îndeplinește pe deplin criteriile de diagnostic pentru autismul clasic. În rândul publicului, poate fi menționat și prin denumiri precum autism temporar, autism ușor sau pseudo-autism.

Persoanele cu autism atipic pot avea dificultăți de comunicare socială, diferențe comportamentale și mișcări repetitive. Totuși, simptomele pot urma un curs diferit comparativ cu autismul clasic.

Pe de altă parte, în timp ce simptomele pot fi observate la o vârstă fragedă la unii copii, la alții pot deveni mai evidente în perioada școlară. Deoarece severitatea simptomelor variază de la o persoană la alta, procesul de evaluare trebuie realizat de medici specialiști.

Astăzi, autismul atipic este în general evaluat în cadrul tulburării de spectru autist, mai degrabă decât ca o boală separată. Diagnosticul precoce și sprijinul educațional adecvat sunt importante pentru dezvoltarea abilităților de comunicare socială.

Sunt simptomele autismului atipic diferite de cele ale autismului tipic?

Deși simptomele autismului atipic sunt similare cu cele ale autismului tipic, acestea pot prezenta unele diferențe în ceea ce privește severitatea, modul în care apar și cât de răspândite sunt. Principala diferență este că simptomele în autismul atipic sunt de obicei mai ușoare sau nu sunt prezente toate criteriile de diagnostic pentru autism.

În autismul tipic, problemele de comunicare socială, întârzierea semnificativă în dezvoltarea limbajului și comportamentele repetitive pot apărea mai intens. În autismul atipic, dezvoltarea poate fi mai bună în unele domenii sau simptomele pot fi mai limitate.

Unele semne care pot distinge autismul atipic de autismul tipic pot fi enumerate astfel:

Dezvoltarea limbajului este mai puțin afectată
Abilitățile de comunicare socială sunt parțial păstrate
Simptomele sunt observate la o vârstă mai târzie
Comportamentele repetitive sunt observate la un nivel mai ușor
Abilitățile de viață zilnică se dezvoltă mai independent

De exemplu, unii copii pot stabili contact vizual sau abilitățile lor de vorbire se pot dezvolta corespunzător vârstei. Cu toate acestea, ei pot avea dificultăți în menținerea relațiilor sociale, stabilirea comunicării reciproce sau manifestarea flexibilității comportamentale.

Simptomele ușoare pot face procesul de diagnostic mai dificil. Prin urmare, mai ales atunci când sunt observate diferențe persistente în comunicarea socială, este important ca situația să fie evaluată de un specialist.

Există tratament pentru autism?

Astăzi, nu există o metodă de tratament pentru autism care să elimine complet și definitiv această condiție. Acest lucru se datorează faptului că autismul este considerat o diferență de neurodezvoltare, nu o boală. Totuși, prin educație specială începută într-o etapă timpurie și prin sprijinul oferit de mediul social al persoanei, se pot obține progrese semnificative în reducerea vizibilității multor simptome.

Procesul educațional în autism este planificat în funcție de nevoile copilului. Scopul este de a îmbunătăți abilitățile de comunicare, de a crește adaptarea socială și de a sprijini abilitățile de viață zilnică.

Programele de educație specială începute în special la o vârstă fragedă pot aduce o contribuție importantă la dezvoltarea copiilor. Principalele metode utilizate în autism sunt următoarele:

Programe de educație specială
Terapie logopedică și de limbaj
Terapii comportamentale
Activități de integrare senzorială
Antrenarea abilităților sociale
Consiliere familială și educație parentală

Unii copii pot avea condiții suplimentare, cum ar fi deficit de atenție, probleme de somn, anxietate sau probleme comportamentale. În astfel de cazuri, sprijinul medicamentos poate fi recomandat de un medic specialist. Totuși, medicamentele nu elimină autismul; acestea pot doar ajuta la controlul unor simptome asociate.

Care sunt semnele de îmbunătățire în autismul atipic?

Semnele de îmbunătățire în autismul atipic pot fi observate pe măsură ce copilul se dezvoltă în timp în domeniile comunicării, interacțiunii sociale și comportamentului. Educația începută într-o etapă timpurie poate duce la progrese semnificative la unii copii. Totuși, procesul de dezvoltare nu progresează în același mod la fiecare copil, iar nivelul simptomelor poate varia de la o persoană la alta.

Semnele de îmbunătățire în autismul atipic pot include:

Creșterea contactului vizual
Îmbunătățirea răspunsului la propriul nume
Manifestarea unui interes mai mare pentru comunicarea socială
Începerea jocului cu copiii de aceeași vârstă
Progrese în abilitățile de vorbire și autoexprimare
Scăderea comportamentelor repetitive
Adaptarea mai ușoară la schimbările rutinei zilnice
Exprimarea emoțiilor mai confortabil
Îmbunătățirea abilităților de imitație și de urmărire a instrucțiunilor
Reducerea sensibilităților senzoriale

Ce spun medicii de la Aktif International Hospital?

Deși dezvoltarea poate fi observată într-un timp scurt la unii copii, progresul poate fi mai lent la alții. Creșterea dorinței copilului de a comunica și o interacțiune socială mai puternică sunt considerate evoluții pozitive ca indicatori ai progresului.

Un alt aspect important aici este ce se înțelege prin progres. În autismul atipic, obiectivul este de obicei reducerea simptomelor și consolidarea abilităților de viață zilnică ale copilului, mai degrabă decât recuperarea completă. Prin urmare, sprijinul educațional regulat, implicarea familiei și urmărirea de către specialist se numără printre părțile importante ale procesului.

Întrebări frecvente

Se poate face un test pentru autism acasă?

Unele chestionare aplicate acasă pot oferi o idee despre faptul dacă un copil are simptome de autism. Aceste teste, care ajută în special părinții să facă observații, pot fi utile pentru conștientizarea timpurie. Totuși, evaluările făcute doar acasă nu sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic.

Diagnosticul de autism se stabilește împreună cu un psihiatru pentru copii și adolescenți. Prin urmare, atunci când sunt observate simptome suspecte, este important să se solicite sprijin profesional.

Poate autismul să se dezvolte mai târziu?

Autismul este o diferență de neurodezvoltare congenitală și nu este considerat o condiție care se dezvoltă ulterior. Totuși, la unii copii, simptomele pot să nu fie observate în perioada de sugar și pot deveni mai evidente la vârste mai mari, atunci când abilitățile de comunicare socială încep să se dezvolte.

Este întârzierea vorbirii un simptom al autismului?

Întârzierea vorbirii se numără printre simptomele autismului. În special, întârzierea vorbirii comparativ cu copiii de aceeași vârstă, un număr limitat de cuvinte sau o dorință redusă de a comunica pot atrage atenția.

Totuși, nu orice întârziere a vorbirii înseamnă autism. Problemele de auz, tulburările de dezvoltare a limbajului sau diferite procese de dezvoltare pot cauza, de asemenea, întârzierea vorbirii. Prin urmare, evaluarea nu trebuie să se bazeze doar pe abilitățile de vorbire, ci trebuie să includă și caracteristicile de comunicare socială și comportamentale.

Ce medic trebuie consultat pentru diagnosticul de autism?

Pentru diagnosticul de autism, de obicei se consultă un psihiatru pentru copii și adolescenți. În timpul procesului de diagnostic, abilitățile de comunicare socială ale copilului, comportamentele, procesul de dezvoltare și dezvoltarea limbajului sunt evaluate în detaliu.

Atunci când este necesar, se poate primi sprijin din diferite domenii, precum neurologie pediatrică, psihologie, terapie logopedică și de limbaj sau educație specială. Evaluarea timpurie poate ajuta la planificarea mai rapidă a procesului educațional.

Lipsa răspunsului la propriul nume este un semn sigur de autism?

Lipsa răspunsului la propriul nume este una dintre situațiile care pot fi observate printre simptomele autismului. Mai ales în perioada de sugar și în copilăria timpurie, poate fi vizibil dacă copilul nu se întoarce sau oferă un răspuns limitat atunci când este strigat pe nume.

Totuși, lipsa răspunsului la propriul nume nu înseamnă în mod sigur autism. Problemele de auz, deficitul de atenție sau diferențele de dezvoltare pot duce, de asemenea, la situații similare. Dacă acest simptom este însoțit de lipsa contactului vizual, dificultăți de comunicare sau comportamente repetitive, poate fi necesară evaluarea de către un specialist.