Ce cauzează guta?

Timp estimat de citire: 7 minute și 31 de secunde

Tabel de conținut

Ce este guta?

Guta este un tip de artrită inflamatorie cauzată de acumularea cristalelor de acid uric în articulații. Pe măsură ce nivelul de acid uric din sânge crește, poate duce la formarea cunoscută sub numele de cristalizare a acidului uric. Această afecțiune se dezvoltă, de obicei, brusc și provoacă durere severă, umflături și roșeață în zona afectată. Deși guta poate apărea în articulații precum încheieturile și coatele, cel mai frecvent afectează degetul mare de la picior.

Crizele de gută, care pot începe pe neașteptate, se pot repeta în timp dacă nu sunt tratate. Deși este o boală cronică, metodele eficiente de tratament pot reduce semnificativ simptomele. Astfel, este posibilă și prevenirea unor posibile crize viitoare.

Guta apare atunci când nivelul de acid uric din sânge depășește valorile normale (hiperuricemie). Acidul uric este un produs natural de deșeu format atunci când organismul descompune substanțe numite purine. Aceste purine, care se transformă în acid uric, sunt produse în mod natural de organism și se găsesc, de asemenea, în anumite alimente.

În mod normal, acidul uric se dizolvă în sânge și este eliminat prin rinichi. Totuși, atunci când organismul produce prea mult acid uric sau rinichii nu îl pot elimina eficient, se pot forma cristale în articulații. Dar cum se întâmplă exact acest lucru? Cu alte cuvinte, ce provoacă guta?

Riscul de a dezvolta gută poate apărea din cauza mai multor factori, inclusiv obiceiuri alimentare și de consum, precum și factori legați de stilul de viață. Printre factorii care cresc riscul acestei boli se numără:

Dietă bogată în carne roșie și fructe de mare
Consumul frecvent de băuturi alcoolice, cum ar fi berea
Excesul de greutate și obezitatea
Hipertensiunea arterială
Boli renale
Utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi diureticele

Guta este ereditară?

Genetica poate juca un rol în riscul de a dezvolta gută. A avea o rudă apropiată cu gută crește probabilitatea de a dezvolta boala. Acest lucru se datorează diferențelor ereditare în modul în care organismul procesează acidul uric și în eficiența cu care rinichii îl pot elimina. Totuși, predispoziția genetică nu înseamnă neapărat că o persoană va dezvolta gută.

Chiar dacă cineva are antecedente familiale de gută, stilul de viață, dieta și alți factori de sănătate sunt decisivi în apariția bolii. Menținerea unei alimentații sănătoase, controlul greutății și efectuarea de controale medicale regulate pot reduce riscul chiar și în cazul celor cu antecedente familiale.

Care sunt simptomele gutei?

Simptomele gutei pot varia în funcție de severitatea bolii, dar există, de obicei, câteva semne distincte. Cel mai caracteristic simptom este durerea articulară bruscă și severă, care apare adesea noaptea sau dimineața devreme. În cele mai multe cazuri, această durere este însoțită de umflături, roșeață și căldură locală.

Cele mai comune simptome ale gutei includ:

Durere articulară severă: începe adesea la degetul mare de la picior, dar poate afecta și glezna, genunchiul, încheietura, degetele și coatele.
Disconfort persistent: după o criză severă, durerea poate scădea, dar să continue la un nivel mai redus timp de zile sau săptămâni.
Inflamație și roșeață: articulația afectată devine umflată, sensibilă și caldă la atingere.
Mobilitate redusă: pe măsură ce criza progresează, mișcarea normală a articulației afectate poate deveni dificilă.

Cum se diagnostichează guta?

Pentru a diagnostica gută, medicul colectează mai întâi istoricul medical al pacientului și evaluează simptomele acestuia. Apoi, articulația afectată este examinată fizic. Metoda cea mai fiabilă pentru un diagnostic definitiv este extragerea de lichid din articulație și analizarea acestuia.

În acest procedeu, lichidul este prelevat din articulația inflamată și examinat la microscop pentru a detecta cristale de acid uric. Analizele de sânge pot măsura nivelul acidului uric, dar nivelurile ridicate singure nu sunt suficiente pentru diagnostic. Metodele imagistice, cum ar fi radiografia, ecografia sau tomografia computerizată cu energie duală, pot fi foarte utile pentru detectarea depozitelor de cristale și excluderea altor probleme articulare.

Cum se tratează guta?

Scopul tratamentului gutei este de a ameliora simptomele în timpul unei crize și de a preveni apariția altora în viitor. Tratamentul include, de obicei, medicamente, schimbări ale stilului de viață și monitorizare regulată.

Principalele metode de tratament pentru gută includ:

Medicamente pentru controlul durerii și inflamației: în timpul crizelor acute, se pot prescrie antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), corticosteroizi sau colchicină.
Terapia de reducere a acidului uric: medicamente precum allopurinol sau febuxostat ajută la controlul pe termen lung al nivelului de acid uric.
Schimbări ale stilului de viață: reducerea alimentelor bogate în purine, limitarea alcoolului, menținerea unei greutăți sănătoase și consumul adecvat de apă pot reduce frecvența crizelor.
Monitorizare regulată: analizele de sânge și controalele medicale ajută la menținerea nivelului de acid uric în limite normale.

La ce trebuie să fie atenți pacienții cu gută?

În timpul tratamentului, anumite schimbări în alimentație și stil de viață pot îmbunătăți eficiența acestuia. Medicul dumneavoastră vă va ghida și în acest sens. Mai jos sunt câteva aspecte de luat în considerare:

Administrarea corectă și regulată a medicamentelor

Medicamentele sunt cele mai eficiente instrumente pentru controlul gutei. Este important să le luați conform indicațiilor medicului. Oprirea tratamentului poate duce la creșterea nivelului de acid uric și la creșterea riscului de crize. Nu întrerupeți medicamentele pentru reducerea acidului uric în timpul unei crize; aceasta este tratată cu medicamente separate, în timp ce terapia pe termen lung se recomandă, în general, să fie continuată.

Dacă utilizați diuretice tiazidice sau de ansă (anumite “pastile de apă” care pot declanșa guta), medicul poate lua în considerare alternative precum losartanul sau blocanții canalelor de calciu. În final, orice decizie de a schimba sau opri un medicament trebuie luată împreună cu medicul.

Dieta: ce să limitați și ce să prioritizați

Dieta singură nu este suficientă pentru a reduce semnificativ acidul uric la majoritatea oamenilor, dar poate ajuta la reducerea factorilor declanșatori și la controlul greutății. Scopul principal este limitarea purinelor animale și a fructozei, adoptând în același timp o dietă echilibrată și sănătoasă.

Limitați/evitați: organe, carne roșie, anumite fructe de mare (de exemplu, anșoa, sardine, midii), alcool (în special bere și băuturi spirtoase) și băuturi cu conținut ridicat de fructoză (sucuri carbogazoase/siropuri). Consumul excesiv pe termen scurt de purine sau fructoză poate crește riscul de crize.
Prioritizați: legume, cereale integrale, leguminoase, fructe (în cantități moderate), produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și tipare alimentare benefice pentru inimă (stil DASH sau mediteranean).

Apă, greutate și exerciții

Aportul adecvat de lichide sprijină eliminarea acidului uric prin rinichi și reduce riscul de calculi renali.
Pierderea în greutate graduală și sustenabilă poate scădea nivelul acidului uric și frecvența crizelor.
Exercițiile fizice moderate, care nu suprasolicită articulațiile, pot fi benefice.

Afecțiuni asociate și medicamente

Guta este adesea asociată cu afecțiuni precum hipertensiunea arterială, diabetul, excesul de greutate, boala cronică de rinichi și colesterolul ridicat. Toate acestea pot influența riscul de crize și nivelul de acid uric. Controalele medicale regulate pentru evaluarea posibilelor interacțiuni medicamentoase și, dacă este necesar, luarea în considerare a unor alternative sunt importante.