Ce este delirul?

Pregătit de Comitetul Editorial al Spitalului Aktif International .

Timp estimat de citire: 9 minute și 55 secunde

Tabel de conținut

Delirul poate fi descris ca o afectare gravă și confuzie a capacităților mentale ale unei persoane, care apare brusc. Aceste declinuri și tulburări ale funcțiilor creierului pot include o varietate de schimbări, de la probleme de concentrare, deficit de atenție, probleme de memorie, vedere a obiectelor staționare care își schimbă locul și forma, până la situații în care persoana nu își poate recunoaște nici măcar rudele.

Delirul, care poate apărea brusc, este cunoscut în general ca o afecțiune temporară. Când problema care cauzează delirul este rezolvată, simptomele delirului încep să dispară. Rata de incidență este mai mare la vârstnici, în special la persoanele peste 65 de ani care sunt spitalizate, în comparație cu persoanele mai tinere. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că delirul nu apare la tineri.

Deși delirul nu este o problemă rară, gradul de conștientizare a acestuia în rândul publicului nu este suficient de ridicat. Persoanele fizice pot crește gradul de conștientizare cu privire la această afecțiune și pot recunoaște simptomele într-un stadiu incipient. Ca în cazul oricărei probleme de sănătate, recunoașterea simptomelor într-un stadiu incipient și solicitarea sprijinului furnizorilor de servicii medicale sunt esențiale pentru o intervenție în timp util.

Care sunt tipurile de delir?

Răspunsul la întrebarea ce tipuri de delir există, care pot include simptome diverse, precum furie nejustificată, dezorientare, agitație, apatie și vedere de obiecte imaginare, vă poate ajuta să înțelegeți motivele din spatele acestor diferențe.

Există trei tipuri diferite de delir. Aceste tipuri se disting în funcție de activitatea și nivelul de vigilență al persoanei. Înțelegerea acestor subtipuri de delir ajută la identificarea afecțiunii și la luarea măsurilor adecvate pentru intervenția timpurie.

Delir hiperactiv: Persoanele afectate de acest tip de delir devin agitate. Pot prezenta schimbări rapide de dispoziție și halucinații. Pot încerca să-și scoată perfuziile din mâini sau brațe sau să se dea jos din patul de spital. Deoarece persoanele aflate în această stare pot deveni agresive, este important să se acorde o atenție sporită pentru a asigura siguranța lor și a celor din jur.
Delirium hipoactiv: Deoarece simptomele sunt mai moderate, poate fi mai dificil să se recunoască persoanele afectate de acest tip. Persoana poate părea somnolentă, letargică, neobișnuit de tăcută și retrasă. Deoarece nu sunt perturbatoare, acest tip de delir poate trece neobservat, în special într-un cadru spitalicesc.
Delir mixt: În acest tip, persoana alternează între simptome hiperactive și hipoactive. Trecerea de la un tip la altul poate fi foarte rapidă. Poate fi agitată într-un moment și letargică în următorul. Dacă nu este monitorizată îndeaproape, aceste tranziții pot face dificilă confirmarea diagnosticului.

Care este diferența dintre delir și demență?

Delirul și demența sunt ambele afecțiuni care afectează funcția mentală, dar diferă semnificativ în ceea ce privește debutul, durata și tratamentul. Delirul începe de obicei brusc, în câteva ore sau zile, și se rezolvă de obicei odată cu tratarea cauzei care stă la baza lui. În schimb, demența este o pierdere treptată și progresivă a abilităților cognitive, care se dezvoltă de obicei pe parcursul a câteva luni sau ani, și, în general, nu există recuperare a pierderilor cognitive.

O altă diferență importantă constă în atenție și conștientizare. În delir, atenția unei persoane este grav afectată și poate apărea pierderea cunoștinței. În demență, atenția este relativ păstrată până în stadiile avansate. Delirul tinde, de asemenea, să fluctueze pe parcursul zilei, în timp ce simptomele demenței sunt mai constante.

Care sunt cauzele delirului?

Delirul este, pe scurt, o disfuncție sau confuzie în procesele cognitive legate de creier. Suspendarea acestor procese în creier, care este centrul de comandă al proceselor cognitive, poate fi cauzată de diversi factori. Delirul, care afectează în principal persoanele cu vârsta peste 65 de ani și cele cu afecțiuni medicale subiacente, poate apărea și la grupele de vârstă mai tinere.

Cei mai comuni factori care pot declanșa delirul sunt enumerați mai jos:

Vârsta înaintată
Infecții ale tractului urinar, pneumonie sau sepsis (în special la pacienții vârstnici)
Sedative, somnifere, analgezice sau anumite medicamente cu efecte anticolinergice
Dezechilibre metabolice, cum ar fi deshidratarea, nivel scăzut de sodiu sau glicemie scăzută
Retragerea de la substanțe precum alcoolul sau drogurile la persoanele cu dependențe
Aflarea într-un mediu necunoscut, supunerea la o intervenție chirurgicală sau administrarea de anestezie
Afecțiuni subiacente legate de creier, cum ar fi demența, accidentul vascular cerebral sau traumatismele craniene
Privarea severă de somn
Traumatisme craniene
Scăderea nivelului de oxigen
Intoxicație

Care sunt simptomele delirului?

Simptomele delirului pot varia foarte mult în funcție de tipul de delir și de individ, dar se manifestă de obicei ca schimbări bruște ale stării mentale, ale atenției și ale percepției. Din nou, în funcție de tipul de delir, simptomele pot varia pe parcursul zilei, uneori dispărând și reapărând în câteva ore.

Unele simptome importante includ:

Confuzie sau dezorientare bruscă
Dificultăți de concentrare sau de schimbare a atenției
Gândire dezorganizată sau vorbire incoerentă
Halucinații sau iluzii
Neliniște, agitație sau letargie
Furie bruscă, agresivitate
Tulburări de somn sau cicluri inversate de somn-veghe
Schimbări emoționale, cum ar fi frică, anxietate sau depresie

Deoarece delirul semnalează de obicei o afecțiune gravă care necesită intervenție urgentă, este foarte important să recunoașteți aceste simptome din timp.

Cum se diagnostichează delirul?

Nu există un singur test sau sistem de imagistică care să poată diagnostica delirul în sine. Procesul de diagnosticare începe cu o evaluare atentă a stării mentale și a istoricului medical al pacientului. Este important să se investigheze factorii care pot contribui la delir.

Deoarece simptomele afecțiunii pot imita alte tulburări psihiatrice sau neurologice, furnizorii de servicii medicale se bazează de obicei pe evaluări structurate și observații clinice. Deoarece nu există un singur test care să confirme delirul, diagnosticul este în primul rând clinic.

Medicii utilizează de obicei o combinație a următoarelor metode în timpul procesului de diagnosticare:

Examinarea stării mentale pentru a evalua atenția, memoria și conștientizarea
Revizuirea utilizării medicamentelor și a evenimentelor medicale recente
Examinări fizice și neurologice
Analize de sânge, imagistică sau alte teste pentru a identifica cauzele subiacente
Utilizarea instrumentelor de diagnostic, cum ar fi Metoda de evaluare a confuziei (CAM), care ajută la definirea delirului folosind criterii structurate

Testele medicale sunt foarte importante pentru a distinge delirul de alte afecțiuni, cum ar fi demența sau depresia. Deși delirul are unele similitudini cu aceste afecțiuni, este destul de diferit și necesită o abordare terapeutică specifică.

Cum se tratează delirul?

Tratamentul delirului se concentrează pe identificarea și abordarea cauzei care stă la baza acestuia. Odată ce problemele care stau la baza delirului, cum ar fi infecțiile, reacțiile la medicamente, insomnia severă sau deshidratarea, sunt tratate, delirul se ameliorează de obicei în mod semnificativ. Intervenția timpurie este foarte importantă pentru a preveni complicațiile și consecințele pe termen lung.

Strategiile de tratament includ:

Tratament medical: corectarea infecțiilor, restabilirea echilibrului electrolitic sau ajustarea medicamentelor, după cum este necesar.
Îngrijire de susținere: asigurarea unui aport adecvat de lichide, a unei alimentații corespunzătoare și a unui mediu calm poate contribui la reducerea confuziei.
Monitorizarea și siguranța: observarea persoanei pentru a limita stimulii inutili și a preveni căderile sau auto-rănirea.
Intervenții non-farmacologice: pot fi utile tehnici de reorientare, cum ar fi ceasuri, calendare, obiecte familiare și vizite ale familiei.
Medicamente (dacă este necesar): în unele cazuri, pot fi utilizate medicamente antipsihotice în doze mici pentru a controla agitația severă, dar numai sub supraveghere medicală strictă.

Poate fi prevenit delirul?

Deși există măsuri care pot fi luate pentru a reduce riscul de delir, nu este posibilă prevenirea completă a tuturor tipurilor de delir. Acest lucru este valabil în special în cazul pacienților grav bolnavi sau vârstnici. Cu toate acestea, multe cazuri pot fi prevenite cu îngrijire proactivă și măsuri suplimentare. Prevenirea se concentrează pe minimizarea factorilor de risc cunoscuți și menținerea stabilității stării de sănătate și a mediului persoanei.

Măsurile care pot contribui la reducerea riscului de delir includ:

Asigurarea unui aport adecvat de lichide și a unei diete bogate în lichide
Evitarea medicamentelor inutile, în special a celor care afectează creierul
Mișcare și exerciții fizice regulate
Utilizarea ochelarilor sau a aparatelor auditive pentru a reduce confuzia senzorială, dacă este necesar
Crearea unui mediu familiar și liniștitor, în special pentru pacienții spitalizați
Promovarea unei igiene bune a somnului și reducerea la minimum a tulburărilor nocturne

Aceste măsuri simple, dar eficiente, pot reduce semnificativ incidența și gravitatea delirului, în special în grupurile cu risc ridicat.